Braţele tale. Te-ai născut cu ele, ţi se cuvin! Eşti om, iar oamenii au de obicei braţe! Lungi, frumoase, elegante. Ai degete dibace, palme calde: cu ele mangâi, cerţi şi creezi. Uite-te la palma ta, la braţul tău! Simte-l! Locuieşte-l! Priveşte cu atenţie şi propune-ţi să nu îl foloseşti timp de zece minute, din momentul în care termini de citit. Apoi, te invit să reflectezi la ceea ce ai simţit.
Deşi rară, există această anomalie fizică, AMELIE, ce apare din cauza unor mutaţii genetice sau a unor aberaţii cromozomiale, în urma cărora nu se mai dezvoltă mugurii membrelor, în faza embrionară. Aceşti oameni se nasc, din păcate, fără unul sau mai multe membre (tetra-amelie). Unii dintre ei au devenit modele de forţa, optimism şi motive pentru a te simţi recunoscătoare, nu-i aşa? Tu ai braţe!
Ştiu că îţi doreşti să ai o viaţă mai degrabă bună. Ei bine, exprimarea recunoştinţei te poate aduce mai aproape de acest deziderat.
De obicei, ne exprimăm recunoştinţa atunci când daruri sau când cineva arată bunătate neaşteptată faţă de noi. Recunoştinţa înseamnă apreciere, mulţumire, să nu consideri că totul ţi se cuvine, să poţi vedea câte binecuvântări sunt prezente în viaţa ta. Te invit să extindem această definiţie: recunoştinţa înseamnă şi uimire, bucurie, optimism, orientare către prezent, admiraţie şi apreciere faţă de viaţa însăşi.
Sonja Lyubomirsky (a cărei carte o recomand persoanelor în cautarea şi perpetuarea unei vieţi bune) spune că recunoştinţa este un antidot pentru emoţiile negative, neutralizează invidia, avariţia, ostilitatea, îngrijorarea şi iritarea. Studii făcute pentru a înţelege recunoştinţa şi efectele ei psihologice, arată că cei care ţin jurnale de recunoştinţă, au mai puţine simptome fizice neplăcute, se simt mai bine în raport cu viaţa lor, devin mai optimişti în legătură cu viitorul apropiat.
Aceste studii ( le poti gasi în cartea Sonjiei Lyubomirsky – Cum să fii fericit) arată că exprimarea recunoştinţei este legată cauzal de sănătatea mentală şi fizică.
Ai însă nevoie să cultivi o perspectivă deschisă si largă asupra vieţii, perspectivă ce îţi permite să realizezi contribuţiile pe care alţii le au in viaţa ta. De exemplu, mărul pe care l-ai mâncat azi (având un stil de viaţă sănătos) a ajuns în mâna ta pentru că un întreg lanţ uman a contribuit la asta. Iar dacă l-ai cules chiar tu din gradina bunicii, gandeşte-te că mărul acesta a crescut pe creanga acelui copac, pe o planetă ce îndeplineşte toate condiţiile favorabile dezvoltării unor copaci cu mere zemoase şi dulci-acrişoare. Tu nu ai contribuit la asta. Tu ai aparut aici, pur şi simplu, după care ai început să manânci merele! Fii recunoscătoare!
Se întâmplă uneori să ai atitudini şi sentimente precum: victimizarea, pasivitatea, ideea că totul ţi se cuvine, materialismul sau lipsa introspecţiei. Îţi va fi greu să spui mulţumesc sau să zâmbeşti în aceste momente!
Îţi ofer un instrument de cultivare a recunoştintei, în două parţi: unu – te gândeşti la un aspect din viaţa ta şi doi – îţi imaginezi cum ar fi fost viaţa ta daca acel lucru nu s-ar fi întâmplat. Această a doua parte, în care elimini mental ceva ce preţuieşti foarte mult, face ca acel lucru să pară surprinzător, special şi chiar misterios. Acestea sunt atributele ce prelungesc plăcerea lucrurilor bune din viaţa ta şi deci, recunoştinţa că ele există. Poţi transforma instrumentul într-o practică de meditaţie zilnică: după evocarea sentimentului de recunoştinţă contempli trăirea emoţională a acestui sentiment. Te cufunzi în ea, te laşi inundată.
Recunostinţa te face să te simti bine pentru că îţi permite să te bucuri din plin de experienţele pozitive din prezent. Te simți mai încrezătoare, plină de speranţă şi mai eficientă când realizezi câţi oameni au contribuit la bunăstarea ta prezentă. În plus, exprimarea recunostinţei încurajează comportamentul moral şi întăreşte legăturile sociale, atât de benefice.
Sunt recunoscătoare unei prietene ce mi-a spus anecdota copilului ce a primit cadou o balegă de caluţ. Plin de bucurie şi recunoştinţă a strigat: Există un caluţ! Plec să îl găsesc! Oricat de naiv ar părea, aceasta este atitudinea pe care o cultiv şi în practica Yoga. Fiecare emoţie rebelă, fiecare gând obsesiv şi muşchi încăpăţânat, dar şi expiraţie prelungită şi moment de atenţie focalizată sunt motive de recunoştinţă pentru faptul că am fost născută, crescută, îngrijită şi educată, iar acum pot exersa, practica, împărtăşi!
Mă suprind pe salteaua de yoga celebrând faptul de a fi. Şi când privesc astfel, îmi dau seama că ceea ce am este ceea ce îmi doresc. Aceasta este practica Yoga, ce uneşte şi prin recunoştinţă, simţită şi exprimată.
Mulţumesc, ţie, cititoare!
Pentru mai multe informații despre yoga gym și ateliere sau dacă vreți să luați legătura direct cu Elena, o puteți găsi pe yogagym.
