Senzațiile corporale dau măsura practicii noastre, ne mențin atenția trează și ne ajută să ne relaxăm prin folosirea atenției interoceptive, despre care am scris aici.
Îmi dau seama că pe parcursul unui antrenament senzațiile din corp pot crea confuzie. Este util să știm când este cazul să ne oprim și când e cazul să observăm, pentru că, unele senzații sunt firești în timpul posturilor. M-am gândit să scriu despre cum cred eu că poți încerca să distingi între senzațiile firești, prietenoase și cele care te pun în pericol.
1. Distinge între efortul pe care îl poți depune și senzația de durere
Este mai important să descoperi, să dozezi și să tolerezi cantitatea de efort necesară pentru a realiza o postură, astfel încât să faci progrese fără să te rănești. Dacă sună complicat, vezi punctul 6.
Cred că se poate întâmpla să confundăm senzația de durere cu efortul pe care e nevoie să îl depunem pentru a ne adânci postura. Când efortul a devenit dureros, înseamnă fie că am mers prea departe și e cazul să revenim la zona de confort muscular, fie este cazul să ne oprim. Efortul nu trebuie să fie însoțit de durere chinuitoare. Însă durerea este de cele mai multe ori însoțită de efort și intuiesc că, de-a lungul timpului, asociem cele două, până la substituire: când simțim că trebuie să facem efort, resimțim psihologic ca fiind dureros. Pentru a exemplifica: în postura bărcuței, inițial, e vorba doar de efort, durerea musculară apare mai târziu și este cea care îți semnalează să te oprești, fie că este în zona abdomenului sau a spatelui.
YogaGym poate fi o călătorie în care faci cât poți, dar cât poți faci, angajându-te total, depunând tot efortul de care ești capabilă. Când devine dureros, e cazul să te oprești.
În zona de confort nu te simți ca pe canapea! Zona de confort în yogagym presupune efort și oferă senzații dureroase în limita tolerabilității personale, niciodată în zone ale corpului în care ai deja afecțiuni. Creezi o zonă optimă, de echilibru. Nu e ca și cum concurăm la maraton, unde atleții depășesc limita obișnuită a efortului și a senzațiilor dureroase. Deocamdată, scopul este cunoașterea corpului și tonificarea treptată a mușchilor.
2. Durere vs. Suferință
Această zonă de confort este o zonă subiectivă, care se extinde o dată cu practica. Observă că am vorbit mai mult de durere și nu de suferință. Se spune ca în viață durerea este inevitabilă, suferința este o opțiune. În practica yoga, avem nevoie să onorăm sugestiile durerii pentru a ne menține corpul sănătos de-a lungul unei practici îndelungate. Unii instructori de yoga recomandă chiar să începi practica cu rezoluția de a evita total durerea.
Însă cum știi că nu te păcălești? Cum știi că ceea ce apare ca fiind o senzație de durere nu este o limită a minții, o limită învățată, de genul: uite ce tare doare, inseamnă că nu pot, trebuie să mă opresc. Vei știi asta o dată cu timpul. Exercițiul scade reactivitatea emoțională, adică răspunsul tău emoțional în fața efortului depus. Oamenii diferă semnificativ în calitatea și intensitatea răspunului emoțional la stimuli similari.
3. Afecțiunile pe care le ai deja sau vulnerabilitățile corpului sunt un prim indiciu al senzațiilor dureroase pe care e recomandat să le eviți.
În primul rând e nevoie să cunoști afecțiunile sau vulnerabilitățile pe care le ai deja. Fie că ai probleme cardiace, musculare, articulare, atacuri de panică recomand să discuți cu medicul tău măsura în care gimanstica yoga este potrivită pentru tine.
Posturile care implică zonele afectate se fac cu mare atenție, modificate astfel încât să ți se potrivească. Cu alte cuvinte, ai nevoie să lucrezi conștient de limitele corpului tău, astfel încât să îl protejezi. O practică blândă și conștientă, dar îndelungată, va avea rezultate mai bune decât exerciții realizate intens, fără să ții cont de senzațiile dureroase care apar în zonele vulnerabile.
4. Evită răsucirile sau extensiile trunchiului realizate până în punctul în care nu mai poți respira
5. Atenție la senzațiile care implică zona capului, a gâtului și a coloanei vertebrale
Există zone sensibile și foarte importante, prin caracteristicile lor anatomice.
De exemplu, în yoga se spune că ești tânăr, atât timp cât coloana ta este flexibilă. Tonificarea mușchilor spinali asigură o coloană sănătoasă și reduce riscul accidentării. Însă coloana este o zona vulnerabilă pentru că: de-a lungul ei există 31 de nervi spinali și pentru că între vertebre există discuri intervertebrale, care acționează ca niște pernuțe amortizoare. Când acestea sunt afectate, începe să doară. Dacă vei continua să soliciți excesiv, poți ajunge chiar la o hernie de disc.
Gâtul și Capul
Gâtul este o structură anatomică cu țesut în general moale, prin care se face alimentarea cu sânge a creierului. Posturile care comprimă această zonă (precum lumânarea, plugul, peștele, podul) modifică fluxul sanguin normal spre creier. Nu răsuci niciodată gâtul în lateral dacă te afli într-una din posturile menționate și fi cu băgare de seamă la cum îți simti gâtul. În plus, în posturile inversate (lumânarea, plugul, peștele, podul, câinele, delfinul) poți avea senzația de presiune în zona capului: crește presiunea intracraniană, lucru firesc. Totuși rămâne una dintre senzațiile la care îți recomand să fii atentă. Când apare este mai indicat să ieși din postură, inpirând câteva momente energic. Realizează aceste posturi în reprize scurte de maxim 30 de secunde.
6. Practică posturile în mod regulat
Onorează semnalele durerii, pentru că ele indică atunci când ai o problemă. Observă această problemă în mod conștient și deschis, înainte de a ignora și a merge orbește mai departe din dorința de a face cea mai fabuloasă postura de yoga. Sau dimpotrivă, înainte de a te opri, ezitând din frica de a nu te răni, chiar dacă nu ești în pericol.
Numai repetând, practicând regulat exercițiile poți trasa limitele și vulnerabilitățile corpului tău. Când știi de ce ești capabilă și înveți să ai încredere în corpul tău, vei fi gata să mergi mai departe, să îți depășești limitele, să devii mai puternică și mai conștientă.
