De 5 ani de zile suntem ”vamaioți de mai”. Adică, acum 15 ani mergeam în Vama Veche cum merge omu’, la mare, de 1 mai sau în vară. De 5 ani de zile am dat iulie pe mai, cortul pe gazdă și nopțile pierdute pe plajă în nopți dormite iepurește, cu copil/copii în pat. Nu am renunțat la visul unei vacanțe cu cortul, pe plajă, cu copiii. Cred din ce în ce mai tare că asta nu se va mai întâmpla în Vama Veche vreodată. Posibil să nici nu mai fie plajă în Vama Veche, în vreo câțiva ani… Dar asta este altă discuție. Până una alta, vreau să vă spun că în luna mai (mai exact sfârșit de luna mai) de când tot mergem noi, plaja din Vama Veche este plină de copii (și de părinți). Și este așa o mare bucurie să mai simți puțin din vraja pe care o simțeam acum 15 ani, sau chiar 10 ani, când toată localitatea (și plaja) era cam așa de plină cum e acum la sfârșit de mai.
Nouă ne place să mergem în tot felul de locuri noi dar și când găsim unul fain, nici că mai renunțăm la el. Așa am ajuns să mergem de 5 ani de zile la aceeași Casă Arghir, cam cum intri în Vamă, pe dreapta (s-a mai schimbat asta de când s-a extins Vama dar noi tot așa îi zicem). Curte mare. Foișor spațios cu tot ce îți trebuie pentru gătit. Camere la parter și nu prea multe (6 mai exact), suficient cât să faci o gașcă de prieteni. De vreo doi ani proprietarii au în spatele acestei curți încă una cu animale, păsări și stupi de miere. Într-un an ne-au așteptat cu pâine proaspătă. Altă dată cu miere bună. Pentru băieți, domnul Arghir are mereu o țuică bună și o poveste. Ne place acolo, ne simțim ca acasă.
Domnișoara noastă e îndrăgostită de acest loc. Deja de acum doi ani vrea, cere și noi îi împlinim dorința, ca ziua ei să fie sărbătorită la ”doamna Arghir”. Sunt bucuroasă că avem și gașcă de prieteni cu care să plecăm, an de an. Stăm cam 3 zile dar, la cât de intense sunt, parcă ar fi o lună. Iar copiii….? Parcă ziua de mâine n-ar mai exista și toată joaca și bucuria trebuie să se întâmple azi. Și azi înseamnă: trezirea la 7 dimineața, la maxim 5 minute de la trezire, îmbrăcarea și afară. Vezi așa, câte unul, câte doi, cum iese și câte un părinte, la soare, cu ochii mici de somn și de prea multă lumină. Chiotele încep să se audă. Dacă vreun pitic mai dormea la 7.30, nu prea mai are șanse. După joacă, mic dejun, cafea și ce-o mai fi…începem să plecăm spre plajă. Ce adult a fost mai harnic și mai puțin somnoros, are ocazia să plece la plajă cu primii copii (vreo 3-5, după caz). Asta ca să nu îi lasăm încă să se ducă singuri. Încă. La anul, cine mai știe…
Anul acesta a văzut și juniorul nostru marea și a gustat iarba de la doamna Arghir și s-a bucurat când a văzut iepurii și curcanii și gâștele, în curte la domnul Arghir. Și stați liniștiți, nu a mâncat tot nisipul de pe plajă, a mai rămas și pentru alți pitici 🙂
Pentru că nu ne e teamă să plecăm cu copiii în vacanțe, oriunde ar fi asta, la mare, la munte, pentru un weekend sau pentru trei săptămâni, vă încurajăm și pe voi să experimentați împreună cu cei mici bucuria de a fi călător, cu mașina, cu avionul, cu ce vreți voi. Și dacă ajungeți prin locuri frumoase, pe care vreți să le împărtășiți și cu alți părinți, vă invit și pe voi să-i ajutați pe cei de la Pufies să pună pe harta României cele mai frumoase locuri de joacă! Hai la joacă și puteți câștiga o mulțime de premii drăguțe!
