Fie ca vorbim de un drum banal cu trenul de noapte pana la bunicii din Banat, de un zbor spre alte mari sau de drumetii usoare prin muntii nostri, e super fun sa facem planuri impreuna, sa facem si sa desfacem bagaje, sa ne pierdem uneori rabdarea inainte de a ajunge la destinatie, sa tratam mai bine sau mai putin bine o situatie imprevizibila sau sa acceptam faptul ca, indiferent de planurile de vacanta ale adultilor, copilul are propriile optiuni. Cum ar fi ca, desi am iesit la munte cu scopul de a-i pune Sabinei schiurile in picioare, s-ar putea sa avem surpriza ca ea sa nu mai vrea sa iasa din piscina hotelului…
Nu mi-am propus ca, dupa ce devin mama, sa calatoresc mai mult, mai putin, mai comod, mai aproape, mai altfel decat o faceam inainte sau sa ma opresc o vreme din a bantui prin lume… pur si simplu nu mi-am facut o grija din asta. Realizez insa ca, desi prima data am fost intr-o vacanta cu Sabina cand ea avea numai 6 saptamani si de atunci ne-am miscat continuu impreuna, ritmul meu de a calatori si chiar stilul de a calatori nu mai sunt la fel. Deocamdata. Si, recunosc, asta ma frustreaza uneori.

Suspinam zilele trecute peste pozele din destinatii de tot felul in care am ajuns in perioada dinainte sa devin mama si, comparand, am avut senzatia ca ceea ce cuceream atunci intr-un an abia de poate fi la egalitate cu ce am facut de 5 ani incoace…
Daca pana la 34 de ani am facut prin lume ce mi-a trecut prin minte (si mai ales ce nu mi-a trecut, chiar daca nu am mancat pe paine zeci de destinatii de pe toate continentele) pentru ca eram pregatita pentru orice, acum e putin diferit. Recuceresc lumea impreuna cu Sabina, in functie de ritmul ei, de dezvoltarea ei fizica si cognitiva, de capacitatea ei de a pricepe si de a absorbi informatii. Asta nu inseamna ca foamea mea de a cunoaste lumea s-a terminat sau s-a speriat. Inseamna doar ca s-au redefinit modalitatile de a o astampara. Pentru ca nu mai suntem doar eu si curiozitatea mea in fata universului, emotiile mele, inteligenta mea, perceptia mea, nevoile mele . Plus cele ale iubitului meu. A aparut un omulet care-a resetat universul si, momentan, modul in care eu abordez universul. Un omulet care are acelasi drept pe care il avem cu totii de a porni prin lume pentru a o cunoaste. Dar care deocamdata nu poate face asta decat ghidat si progresiv.

Tot mestecandu-mi tristetile in timp, gonindu-le si-apoi chemandu-le pentru a le infrunta, am inteles cateva lucruri care m-au ajutat sa-mi gasesc cumva linistea. Astazi, stiu:

• Ca sunt lucruri in travel pe care nu le voi mai face prea curand in acelasi fel ca inainte. Cum ar fi sa-mi petrec cateva luni bune de capul meu prin India, facand autostopul, dormind prin hosteluri, amorezandu-ma si dorindu-mi sa mai raman o vreme pe-acolo. E clar, n-o sa ma mai aventurez o vreme singura in India. Dar nu ma impiedica nimeni si nimic sa ma intorc curand acolo, impreuna cu Sabina si cu Marius. Sa vad si sa inteleg India la triplu: prin ochi de adult, prin ochi de cuplu si prin ochi de copil
• Ca, desi pe lista mea de burlacita nu se aflau prea multe destinatii cu nisip si soare, este ok ca acum practic si genul asta de turism. Copilul meu e fericit, creste sanatos si zburda bucuros vara la mare, de ce as ignora atunci genul asta de vacante?! Dar asta nu ma impiedica ca, odata cu evolutia Sabinei, sa facem si city break-uri impreuna si turism de aventura, sa mergem la concerte rock sau in vacante luuuungi departe de casa. Vremea turismului initiatic vine usor usor si nu am de ce sa tropai nerandatoare pentru ca in curand vom fi cu totul acolo
• Ca putinul pe care l-am inteles eu despre lumea larga cutreierand-o singura il servesc zi de zi in portii mici copilului meu, stimulandu-i curiozitatea si antrenandu-l pentru timpurile in care vom calatori cot la cot. Pentru ca, se stie: ce se naste din calator va avea pururi dor de duca
• Ca, desi uneori mi-e dor de vremurile cand umblam singura prin lume si mi-e dor de mine cea libera de griji si de angajamente materne de atunci, eu cea de acum nu sunt cu nimic mai prejos. Sunt tot eu, dar intr-o alta etapa a vietii mele. O etapa in care am primit un minunat partener de calatorie pe care sa-l ghidez prin lume si de la care sa inteleg lumea si altfel decat am inteles-o pana la un moment dat
• Ca, pentru a-mi mai alunga dorul de mine cea de demult, ma pot reactiva in iesiri (mai scurte, e-adevarat) de una singura sau de cuplu. Momente in care mama Sabinei ramane, cuminte, acasa.