Perspectiva “inainte de Sabina”: Se întâmpla acum 7 ani să calc pentru prima dată pe pământ cretan, păstorind un grup de agenți de turism și de oameni din presa scrisă, că așa era moda pe atunci: mai mult print și mai putin digital.
Deși nu e foarte departe în timp, acelea erau vremurile în care încă mai făceam clubbing până dimineața, pentru ca apoi să beau un ceai și să fiu gata pentru o nouă zi. Vremurile în care îmi luam energia din lucrurile pe care le făceam, nu din cele câteva (5-6) ore de somn regulamentar.
Hehehe, îmi amintesc cu mare drag de Creta din aprilie 2006. Am găsit în grupul de care spuneam un nucleu de oameni tineri și foarte foarte faini, faini în felul meu. Genul de oameni cu care te conectezi la fel de repede cum te conectai cu colegii de școală, dar pe care-i întâlnești destul de rar. Oameni cu care poți intra în starea de a vorbi cu orele despre nimic, oameni care înțeleg genul ăla stupid și ciudat de a face glume, oameni cu care se creează o complicitate simpatică și nevinovată, care nu e accesibilă oricărui spectator. Oameni care sfințesc locuri și declanșează conjuncturi care te fac să simți că toată energia pământului e la degetul tău mic și că ești atât de relaxat și de fericit cu tine și cu cei din jur cum poate n-o să mai fii în următorii 3 ani.
Pot rezuma în câteva cuvinte ceea ce am adus înapoi atunci din Creta: oamenii ăia frumoși cu care am rămas prietenă în timp, senzația că parcă m-aș întoarce în vreo 2-3 dintre hotelurile în care am stat și am povestit în unele nopți până dimineața, clubul din Agios Nikolaos unde 2 barmani britanici dansau dimineața la ora 5 pe bar, promisiunea că mă voi întoarce în simpaticul orășel – port Agios Nikolaos, începutul relației mele de amor unidirecțional cu flip-flopșii Havaianas (da, știu că sunt brazilieni!) tihna și savoarea plimbărilor pe străduțele înguste cu albastru la ferestre și convingerea cretanilor că ei sunt diferiți de restul grecilor. Nu-mi amintesc prea multe despre cinele cretane, despre excursia de o zi la Santorini, despre vizita pe care am făcut-o pe insula leproșilor, Spinalonga, despre o mulțime de alte obiective turistice bifate…
Perspectiva “Sabina inclusă” sau perspectiva HAPPYsor
După 7 ani mă întorc în Creta și mi-e greu să cred că au trecut totuși 7 ani! Mă întorc în Creta, în mijlocul unui grup de agenți de turism, de data aceasta fiind păstorită, nu păstorind. Fiind păstorită de simpaticul HAPPYsor.
Mă întorc în acel Agios Nikolaos din Creta, după ce între timp am mai descoperit un Sfânt Nicolae în Vourvourou și un Sfânt Nicolae în Zakynthos. Revin cu gândul clar de a descoperi Creta family friendly, pe care să o povestesc apoi Sabinei și unde să mă întorc probabil, peste un timp, împreună cu ea și cu tatăl ei.
Aș putea să jur că de data asta n-o să-mi mai petrec nopțile bând vin pe plajă până dimineața și glumind (în bisericuțe) ciudat și inaccesibil celor mulți. Ori mergând la micul dejun direct din clubul cu barmani britanici. Sau poate o să le fac și pe-astea, dar în doze mai mici și cu alți oameni. O să cutreier insula ca să găsesc hoteluri simpatice și prietenoase cu familiile, greci cu vorbă bună, taverne cu mâncare minunată, locuri bune de ieșit cu copiii, mare nu prea adâncă și plaje cu nisip. Hai, poate și-un aquaparc, dacă vă plac atât de mult.
Extra info:
“Mama, HAPPYsor ăsta e peste tot?” m-a-ntrebat Sabina după ce l-a tot văzut pe personajul ăsta mai peste tot: gonflat sau costumat la Târgul de turism, făcut afiș la metrou la Piața Unirii, pozat în diverse ipostaze pe Facebook și, colac peste pupăză, a mai auzit și că s-ar putea să-l întâlnesc prin Creta…
P.S. – Infoturul de Creta începe astăzi și se termină peste o săptămână. Până atunci, vă salut cu drag, avionul meu pleacă peste 3 ore.
