Eu și soțul meu nu ne-am înscris în nicio echipă pentru Let`s ”Do It, Romania!”, dar am participat. (Cu un copil de 6 luni, ne-ar fi fost greu spre imposibil s-o facem organizat.) Așa că am pus copilul în cărucior, am luat doi saci menajeri și am plecat în Parcul Circului să strângem gunoaie.
Eu am stat mai mult langă copil, dar soțul meu, pe măsură ce aduna gunoaiele începea să arate ca un Moș Crăciun. Alerga cu sacul la spinare din hârtie în hârtie. Probabil și de-asta l-au remarcat copiii. Erau 3 copii care numărau ghinde – doi băieței și o fetiță. Fetița s-a oprit din ale ei și a început să-l urmărească atent pe nenea cu sacul. Încercam să imi dau seama cu cine e venită: cu una dintre cele două mămici de pe bancă sau cu tăticul care stătea retras și butona telefonul. Da, era cu el, că am văzut-o când s-a dus la el și l-a întrebat:
– Tata, țe fațe nenea acono?
Tatăl se uită deranjat la soțul meu:
– Adună hârtii.
– Vleau si io s-adun hâltii…pot?
– Nu, n-ai voie.
– Nițiodată, nițiodată?
– Ba o să adunăm, dar nu acum.
– Adunăm de ziua mea?
– Da.
Cred că toți românii au fost așa când erau mici, dar i-au stricat părinții între timp…

Sursă foto