Din seria de pui de compuneri pentru E., am ajuns la tema “obiecte de birou“.

Analiza subiectului: minunat de generos! Puteţi scrie cam orice cu o temă ca aceasta 🙂

Începeţi prin a scrie pe o ciornă o listă cu obiecte de birou, pe care să o faceţi cu liniuţe, de sus în jos: pix, creion, riglă, capsator, perforator, calculator, foi de hârtie, caiete, mape, tastatură, bileţele… şi mai completaţi voi cu ce mai vedeţi pe biroul vostru, pe cele ale prietenilor, ale părinţilor, etc.

Apoi, gândiţi-vă la ce fel de poveste vreţi să scrieţi:
– de dragoste
– de groază
– documentar
– poliţist
– de aventuri
– de adormit copiii

După aceea, scrieţi în dreptul fiecărui obiect de birou ce rol ar trebui să aibă. De exemplu, pentru o poveste de dragoste, tastatura ar putea fi iubita, cutia de pixuri este iubitul, rigla este mama iubitei, şi capsatorul este rivalul cutiei de pixuri.

Ţeseţi apoi povestea, explicând de unde a început totul (a fost odată ca niciodată, un birou pe care se aflau…), cum s-a desfăşurat acţiunea şi care a fost deznodământul.

Câteva exemple scurte, dar vă încurajez să vi le creaţi voi direct pe ale voastre… 🙂

Pui de compunere 1 – de aventuri
Stiloul este considerat cu nasul pe sus de către toate celelalte obiecte de birou. Când guma de şters, cel mai îndrăgit obiect de pe birou, este purtată undeva departe de către o mână, stiloul vede ocazia de a-şi arăta valoarea în faţa celorlalte obiecte şi organizează o misiune de salvare a gumei…

Pui de compunere 2 – poliţist
În fiecare dimineaţă, capsatorul se trezeşte plângând pentru că cineva sau ceva îi fură capsele. Monitorul de la calculator, în calitate de cel mai vechi şi înţelept obiect de birou (de ce este considerat astfel?), începe o anchetă pentru a descoperi vinovatul şi a elucida misterul…

Pui de compunere 3 – de groază
Imaginaţi-vă că cineva se mută în casă nouă şi face ordine pe birou pentru a arunca ce nu-i mai trebuie şi a împacheta în ziare şi cutii obiectele pe care le păstrează. Relataţi povestea din perspectiva obiectelor de birou, care o trăiesc ca pe o experienţă… de groază! 🙂

Spor la scris!