Tema: compunere cu titlul “O călătorie până la capătul lumii”.

Sursa foto: http://bit.ly/pKHgAl

Pui de compunere 1 – Primul pui de compuneri va fi unul care merge atât pentru tema aceasta de compunere, cât și pentru cea cu titlul “Cartea, izvor de bucurie” pentru că am avut mai multe

solicitări și pe această temă și merg de minune 2 în 1!

Ai primit o carte de ziua ta și după ce ai citit primele pagini ai descoperit niște litere înșiruite aiurea la subsolul unei pagini, ai încercat să le citești și ai ajuns într-o altă lume, unde nu erau oameni, ci doar tot felul de animale ciudate care vorbeau o limbă și mai ciudată. Te-ai speriat și ai fugit, iar atunci când ai obosit te-ai ascuns într-o peșteră. Aici ai descoperit personajele din carte ce ți-au povestit despre faptul că acele litere citite de tine erau de fapt o vrajă și așa ai ajuns în această lume care este de fapt nimic altceva decât ultima lume din univers și este cea mai fericită dintre toate. Animalele sunt atât de ciudate pentru că ele se pot transforma în flori, aer, apă, pământ sau orice altceva și tot ele nasc tot felul de povești care ajung în lumea ta…

Pui de compunere 2 – După o ploaie care a durat 2 săptămâni, o ploaie atât de puternică încât toate școlile s-au închis și nimeni nu putea ieși din case, a apărut un curcubeu atât de mare și de strălucitor că toată lumea purta ochelari de soare pentru a se uita la el. Capătul curcubelului era chiar acoperișul blocului tău. Ai urcat să-l vezi și ai intrat în lumea culorilor unde culorile aveau viață, dar erau în război cu albul și negrul care voiau să le acapareze. Cum le ajuți tu să câștige războiul?

Pui de compunere 3 – Ai primit în dar de la un vrăjitor bătrân mașina timpului și ai vrut să ajungi la capătul lumii, numai că toată călătoria ta este una plină de peripeții, ba ți s-a stricat mașina și ai ajuns în viitor unde îți vezi prietenii adulți cu familii, ba ajungi din nou în prezent, ba ajungi în lumea cărțior unde cărțile au ochi și picioare și mâini și-ți povestesc din experiențele lor.

Finalul ar trebui să fie în așa fel încât să se înțeleagă faptul că de fapt capătul lumii este chiar lumea noastră, cea în care trăim, pentru că ea este cea mai nouă, deci este un capăt!

Spor la scris și la note cât mai mari! 🙂