Tema: Compunere inspirata din versul lui Nichita Stanescu, “Noi suntem seminte si pamantul e al nostru”.

Pui de compunere 1
In viitor oamenii, in loc sa moara, se vor transforma incet incet in seminte si se vor intoarce astfel in pamant. Descrie ce va creste din fiecare persoana… Daca un poet devine samanta, ce crezi ca va creste in locul in care se va “planta”? Dar un politist? Dar un banchier? Dar un profesor? Ce locuri crezi ca si-ar alege fiecare petru a se “planta”? De ce? Tu ce bucata de pamant ai vrea sa fie a ta dupa ce ai deveni samanta? Ce crezi ca ar iesi din locul in care te-ai planta? 🙂

Pui de compunere 2
“Noi suntem seminte si pamantul e al nostru” e strigatul de atac al unei specii de seminte extraterestre care invadeaza Pamantul! 🙂 Descrie de unde vin, de ce vor sa puna cucerire pe pamant – ce le place, ce cred ca vor gasi aici, cum intentioneaza sa-l cucereasca, ce soarta va avea omenirea? Nu cred ca e nevoie sa descrii cum decurge invazia, ci doar din punctul de vedere al semintelor extraterestre, cum isi pregatesc ele atacul…

Pui de compunere 3 – pentru profi fara simtul umorului
Fiecare om ar putea sa lase ceva in urma pe acest pamant, daca ar fi atent la asta si chiar ar simti ca pamantul e al sau. Descrie ce “seminte” metaforice pot lasa pe pamant diversi oameni: o opera artistica, o constructie, o gradina frumoasa, o idee… Incearca sa atingi si ideea ca daca “pamantul e al nostru” avem o mare responsabilitate ce “seminte” plantam pe el – ce vrem sa creasca, “flori” sau “gunoaie”?

Spor la scris!