Cristina are nevoie de un pui de compunere pe tema “lumea şi sufletul poeziei”. Nimic mai simplu… câteva întrebări care să vă ajute să inventaţi lumea, alte câteva pentru a descrie sufletul, încă câteva pentru a povesti ce face sufletul în lume şi gata, un pui de compunere! 🙂

Pui de compunere 1

1. Lumea poeziei
– Fiecare poezie are o lume a ei? Fiecare autor creează o lume pentru poeziile sale? Sau există o lume în care trăiesc toate poeziile?
– Unde se află această lume? În rafturile bibliotecilor? În paralel cu lumea noastră? Pe mare? În cer? În umbra pădurilor?
– Oamenii pot ajunge acolo? Cum? Citind? Memorând poeziile? Doar dorindu-şi să ajungă acolo? Cum se desfăşoară călătoria acolo? În zbor, închizând ochii doar o clipită, deschizând o carte?
– Cum arată lumea asta? Ce vezi când te plimbi prin ea? Ce auzi? Ce miroşi? Ce simţi? Ce sentimente te cuprind?
– Cum arată poeziile la ele în lume? Ca nişte pagini care se plimbă de colo în colo? Norişori de cuvinte? Imagini care arată despre ce e poezia?
– Cum se nasc poeziile? Apar pur şi simplu şi după aceea îşi aleg un autor? Sau se materializează pe măsură ce autorii le compun?
– Ce fac ele acolo? Cum îşi ocupă timpul? Cum interacţionează unele cu altele – stau de vorbă, dansează, fac schimb de cuvinte? Dar cu oamenii cum se întâlnesc? Ce fac cu ei?

2. Sufletul poeziei
Pornind de la premiza că fiecare poezie are un suflet…
– Unde se află sufletul unei poezii? Într-un cuvânt? În mijlocul ei? În titlu? Şi pornind de la descrierea fizică a poeziilor, unde se află exact sufletul lor?
– Cum apare acest suflet? Poate că undeva există o muză care are o grădină cu suflete de poezii, pe care le presară în visele scriitorilor, iar aceştia scriu poeziile pornind de la sufletul pe care l-au primit. Poate că sufletul e ca o luminiţă, prima scânteie mică-mică apare atunci când un autor pune prima data pana pe hârtie şi luminiţa creşte-creşte pe măsură ce poezia este scrisă.
– Cum arată sufletul? Frumos, delicat, gingaş, colorat, mic, mare? Ce formă are? Culori? Mirosuri? Sunete?
– Ce se întâmplă atunci când un om întâlneşte sufletul unei poezii? Ce simte omul? Ce gândeşte? Ce sentimente are? Bucurie, copleşire, fericire, dragoste? Sau depinde de poezii? În ce fel?

Dacă mai vreţi să adaugaţi ceva în încheiere, puteţi povesti cum de aţi ajuns să ştiţi toate aceste lucruri despre lumea şi sufletul poeziei… Aţi fost în vizită? Cum aţi ajuns prima dată acolo? Dacă o poezie v-a luat de mână şi v-a arătat lumea ei, despre ce poezie era vorba? Cum veţi face să vă mai întoarceţi acolo?

Pui de compunere 2
Tema “lumea şi sufletul poeziei” mai poate fi interpretată şi altfel… Poate fi vorba despre Poezia cu P mare, adică genul literar, care cuprinde toate poeziile individuale. În acest caz, Poezia are lumea ei, în care poate uneori se mai întâlneşte cu Proza sau cu Istoria… Se aplică aceleaşi întrebări de mai sus despre cum arată acea lume, adăugând în plus care este locul şi rolul poeziilor individuale în acea lume. În cazul acesta, Poezia are un singur suflet, iar voi trebuie să vă imaginaţi cum se leagă acest Suflet de fiecare poezie în parte şi cum îl întâlnesc oamenii. Apoi răspundeţi la cam aceleaşi întrebări legate de suflet de mai sus. Încheierea poate fi de asemenea asemănătoare cu cea de la primul pui de compunere.

Spor la scris!