Via request pe mail.

Profit de cererea pentru un pui pe tema “imagine a înserării într-o zonă de munte” pentru a vă povesti cum puteţi adapta un pui de compunere deja existent la o temă nouă [cine ştie când mai sunt plecată şi nu pot răspunde la mailuri :)]

Pui de compunere 1
Mai jos e un pui de compunere despre o “dimineaţă de vară la munte“. Puteţi porni de la puiul de compunere 1 – clasic, schimbând tot ceea ce ţine de dimineaţă cu lucruri care ţin de înserare:
– când / cu ce semn ştiţi că începe seara?
– cum sunt culorile? cum arată cerul? soarele? norii?
– ce se întâmplă cu flora şi fauna? ce flori se închid sau se deschid odată cu venirea serii? [de exemplu regina nopţii stă închisă în timpul zilei şi se deschide seara…] etc.

Scrieţi şi despre ce trăiţi voi în faţa acestui fenomen. Ce simţiţi / gândiţi când vedeţi cum se lasă seara la munte? Cu ce puteţi compara înserarea sau trăirea voastră despre înserare? Vi se întâmplă să fiţi atât de fascinaţi de jocul de lumini şi de nori încât să fiţi surprinşi de răcoarea serii şi să vă daţi seama că vă e frig de jumătate de oră dar aţi fost prea prinşi de peisaj ca să o simţiţi?

Pui de compunere 2
Pentru că tema este “o imagine a…”, al doilea pui de compunere despre dimineaţa la munte (cel cu dimineaţa ca personaj) are nevoie de mai multă adaptare.

O variantă este să porniţi în direcţia puiului de compunere de mai sus şi să terminaţi compunerea într-un mod ceva mai neaşteptat, descriind cum exact când vă pregăteaţi să intraţi în casă să vă îmbrăcaţi, aţi surprins [pe cer, pe vârful unui munte, în mijlocul unei văi…] o siluetă diafană / ca o umbră / ca a unei prinţese:
– aceasta ar fi de fapt Seara ca personaj, pe care să o descrieţi povestind cum arată şi ce face pentru a aduce noaptea asupra muntelui (are o baghetă? o pelerină? suflă întunericul ca pe un abur? etc.)
sau
– aceasta este de fapt Noaptea care îşi face apariţia după ce s-a înserat – la fel, descrieţi cum arată şi ce face.

Pui de compunere 3
Vă puteţi juca mai mult datorită cuvântului “imagine”. Compunerea poate fi povestea unui tablou, a unui desen, a unei gravuri care ilustrează înserarea la munte.

Poate fi un tablou pe care l-aţi găsit în podul bunicii, la un târg de vechituri, sau într-o librărie pentru copii unde librarul (un moşuleţ special pe care îl puteţi descrie astfel încât să daţi de înţeles că nu e un om ca toţi oamenii…) vi l-a făcut cadou, care v-a atras în mod neobişnuit şi pe care l-aţi luat în propria cameră.

După ce aţi descris cum aţi ajuns în posesia imaginii, imaginaţi-vă ce se poate întâmpla cu ea… Poate că:
– în fiecare seară, imaginea prinde viaţă, culorile par mai aprinse, vi se pare că puteţi vedea cum se mişcă frunzele copacilor în adierea vântului, crestele munţilor acoperite cu zăpadă încep să lucească…
– în fiecare seară, în imagine vi se pare că vedeţi acel personaj (descris ca în puiul de compunere 2)
– sunteţi convinşi că auziţi, deşi foarte, foarte încet, un cântec de greieri venind din tablou

Nu uitaţi să descrieţi cum începe şi cum se termină fenomenul care stăpâneşte imaginea. Apoi, descrieţi şi ce efect are asupra voastră:
– cum v-aţi simţit / ce aţi gândit prima dată când l-aţi observat?
– ce s-a mai întâmplat în următoarele seri? cum vi s-a schimbat percepţia? poate că la început tabloul s-a schimbat mai puţin ca să nu vă sperie, iar apoi, pe măsură ce v-aţi obişnuit, a început să vă arate mult mai multe lucruri…
– poate că tabloul oglindeşte în fiecare seară starea voastră din ziua respectivă [dacă aţi fost veseli, exprimă si el veselie, dacă aţi fost trişti, apar şi în tablou nori, sau ploaie…]– poate că tabloul vă transmite cumva [cum?] nişte imagini care vă ajută să găsiţi soluţii la probleme care vă macină…

Finalul poate fi că încă păstraţi acel tablou, că l-aţi dat cuiva care are mai multă nevoie de el decât voi, sau că într-o zi a dispărut la fel de misterios cum a apărut…

Spor la scris!