Tema – compunere în care trebuie să îți imaginezi că pantofii au viață.
Păi, îmi imaginez că eu sunt de fapt pantofii și i-aș spune așa:
– Eu te-am ajutat mereu atunci când ți-a fost frig, atunci când ai alergat sau atunci când ai vrut să ajungi repede la școală ori acasă pentru a nu întârzia, tu de ce te comporți așa urât cu mine?
– De ce vrei să îmi provoci rupturi și să mă arunci? Crezi că vei avea parte de alții ca mine?
– Nu-mi place când mă lovești de pietre, crezi că pe mine nu mă doare?
– Te-am purtat mereu în cele mai bune condiții, de ce crezi că mergi așa repede când sunt eu în picioarele tale? Ajută-mă și tu acum și fii bun și nu mă mai lovi!
– Toți prietenii mei de la ușa de la intrare sunt curați. Mama ta are pantofii curați, tatăl tău la fel, numai eu sunt murdar, te rog să mă speli…
Pui de compunere 2 – Un băiețel își spală pantofii doard e Sf. Nicolae
Andrei este un băiat care își spală pantofii doar când vine Sf Nicolae. Tot restul anului îi are murdari. Pantofii prind viață și îi spun Moșului ce se întâmplă. A doua zi Andrei a primit doar o cârpă și cremă de pantofi, Fără dulciuri, fără alte cadouri ori jucării.
Imaginează-ți o discuție între Andrei care era tare supărat din cauza faptului că Moș Nicolae nu a venit nici măcar cu unul dintre cadourile pe care el le ceruse și pantofii lui.
Spor la scris!
na? ma ajutat !i-)
M`ati ajutat foarte mult am cautat compunerea asta peste tot