Cineva a căutat o compunere despre un cuier. Ce se poate spune despre un cuier? Păi depinde de cuier!
Pui de compunere 1 – un cuier timid
Imaginaţi-vă un cuier sfios, care nu prea are încredere în el… Ar fi un cuier care s-ar simţi încurcat de fiecare dată când ar apărea o haină nouă pe el. Cu cele familiare a reuşit să se mai împrietenească, dar de fiecare dată când apare o haină nouă în vizită nu ştie cum să se poarte, îi e teamă că o va scăpa, sau că nu o va susţine bine… Ar apărea la un moment dat cea mai frumoasă hăinuţă din viaţa lui, el ar admira-o în cele mai mici detalii, dar nu şi-ar găsi curajul să stea de vorbă cu ea, ca apoi să-i pară rău şi să spere că într-o zi o va revedea din nou.
Pui de compunere 2 – un cuier ipohondru
Un ipohondru este un “bolnav imaginar”, la curent cu toate bolile posibile şi convins că le are pe toate, trăind sub ameninţarea iminentă a îmbolnăvirii… cu orice! Un cuier ipohondru ar fi terorizat de fiecare dată când s-ar pune o haină pe el. Şi-ar petrece tot timpul gândindu-se cu spaimă la viruşii, microbii, acarienii sau gâzele care se pot ascunde în ţesuturile paltoanelor sau gecilor care îl vizitează. Şi-ar inventa tot felul de simptome, până s-ar convinge că le şi are: moleşeală, trosnituri ciudate în lemnul din care e făcut, ar simţi cum apar găurele de la carii şi şi-ar imagina că este plin de pete din cauza prafului de pe o vestă, noroiului de pe o umbrelă sau a mătreţii dintr-o pălărie.
Pui de compunere 3 – un cuier lăudăros
Gândiţi-vă la un cuier care nu ştie să facă altceva decât să se laude şi să se compare cu alte cuiere. Şi-ar începe fiecare conversaţie cu o haină spunându-i “nu-i aşa că niciun cuier nu te-a ţinut aşa bine şi frumos cum te ţin eu?”. I-ar explica de ce e el atât de minunat, pentru că este făcut din cel mai fin lemn, lucrat de cel mai iscusit tâmplar, cu accesoriile cele mai frumoase şi cu formele cele mai desăvârşite. Dacă vreodată o haină ar îndrăzni să-i spună că nu e unic, s-ar scutura supărat şi ar avea grijă ca haina să cadă în cel mai prăfuit colţ de pe hol.
Pui de compunere 4 – un cuier filozof
Acest cuier ar fi măcinat de sensul existenţei sale şi ar încerca să intre în această discuţie cu fiecare haină care ar poposi pe el. Ar fi nemulţumit ca singurul motiv pentru care a fost făurit să fie cel de a susţine haine… “Măi Paltoane, tu chiar crezi că noi suntem aici doar pentru oameni? Eu nu cred că singurul tău scop pe lume e să ţii cald şi al meu să te ţin pe tine când omului tău nu-i este frig…”
Pui de compunere 5 – un cuier jucăuş
Le-ar juca tot felul de feste oamenilor. Ar schimba locul hainelor, ar scăpa pălării pe preş sau umbrele pe jos, în toiul nopţii, ca să facă cât mai mult zgomot şi să-şi sperie stăpânii. Şi-ar apleca câte o agăţătoare spre cefile oamenilor ca să-i gâdile şi eventual şi-ar schimba din când în când locul pe hol, ca să-i deruteze de tot. Uneori, când ei sunt plecaţi, s-ar apuca să se plimbe prin casă şi să facă deranj, doar pentru a râde copios când ei se întorc şi ceartă câinele pentru stricăciuni. Ar sfârşi ros de la temelie de un căţel vindicativ.
Pui de compunere 6 – un cuier plângăcios
Un cuier plângăcios s-ar plânge tot timpul de câte ceva. De cât de nedrepte sunt hainele că nu-l bagă în seamă, de curentul în care a fost aşezat pe hol, de oamenii care nu sunt atenţi şi îl lovesc când trec pe lângă el şi de câte şi mai câte… Din când în când, o hăinuţă mai binevoitoare ar încerca să intre în vorbă cu el şi să-l aline, spunându-i că lucrurile nu stau chiar atât de rău, că totuşi este apreciat pentru ceea ce face, că e un cuier frumos şi de nădejde. Dar cuierul nostru plângăcios ar găsi mereu argumente prin care să descurajeze şi cea mai optimistă hăinuţă, care ar sfârşi prin a pleca din vizită total deprimată.
Spor la scris!
