Tema: compunere cu titlul “De-a v-ați ascunselea”.
Sursa foto: http://bit.ly/eiuO7b
Când ați învățat voi pentru prima dată să vă jucați “De-a v-ați ascunselea”. Vă place, nu vă place? De ce? Unde exact vă jucați? Vă aduceți aminte de o întâmplare hazlie? De exemplu, în timp ce vă jucați cineva a intrat din greșeală în curtea unui vecin să se ascundă. Vecinul s-a speriat și a chemat poliția sau a sunat la părinți crezând că se întâmplă ceva grav. (dacă nu vi s-a întâmplat nimic haios ori nu vă aduceți aminte, zic să vă puneți imaginația la contribuție, nimeni nu trebuie să știe dacă este sau nu adevărat ce povestiți voi în compunere). 🙂
Ce alte jocuri pe care le practicați afară mai există, cu cine le jucați. Vă mai aduceți aminte când ați ieșit pentru prima dată afară cu vecinii de la bloc? Cum a fost? Cum ați făcut cunoștință cu ei.
Pui de compunere 2 – Învață să îți asumi resonsabilitatea lucrurilor tale
Ați luat o notă mică la școală și vă este rușine de părinți să le spuneți. Așteptați momentul potrivit, dar parcă nu mai vine niciodată și decideți să nu le mai spuneți despre notă, decât la finalul semestrului când se face media.
Într-o zi însă toți părinții sunt chemați la ședintă cu profesorii. Când mama vine de la ședință află despre notă.
Cum reacționează ea?
Este dezamăgită că nu i-ați spus adevărul?
Ce vă spune?
Ce îi explicați voi?
Finalul trebuie să exprime că în viață nu se joacă “De-a v-ați ascunselea”, ci fiecare dintre noi trebuie să își asume responsabilitățile faptelor sale.
PS – Puiul de compunere numărul 2 nu trebuie folosit decât ca și idee de compunere. Părinții voștri ar fi tare supăratți dacă ar afla că le ascundeți ceva, așa că este mult mai bine să le spuneți de la început problemele voastre. Vă vor înțelege și vă vor ajuta. Oricum, într-un final vor afla adevărul și atunci nu vor mai avea încredere în voi.
