Via request pe mail.
La inceput de an, Călin are nevoie de un pui de compunere cu tema “copiii sunt porţile către soare”, în sensul de libertate. N-am înţeles prea bine dacă soarele are sensul de libertate sau dacă libertatea este a copiilor care astfel devin porţi către soare… Aşa că puii de compuneri se vor referi la cele două interpretări.
Pui de compunere 1 – copiii sunt porţile către soare, adică spre libertate
Dacă subiectul arată aşa, înseamnă că a fi liber e o stare luminoasă, ca şi cum ai fi binecuvântat de soare. Iată un set de întrebări care să vă ajute să arătaţi în ce fel copiii sunt porţi către soarele libertăţii. Vă reamintesc că întrebările au rolul de a vă da direcţii de gândire şi nu există răspunsuri corecte sau greşite, puteţi alege la care să răspundeţi şi la care nu, iar răspunsurile sunt total la latitudinea voastră. După ce aţi tratat întrebările, legaţi frumos răspunsurile între ele pentru a vă crea compunerea.
– în primul rând, pe cine consideraţi copii? între ce vârstă şi ce vâtstă? sau a fi copil nu ţine de vârstă, ci de anumite caracteristici pe care le ai (deschidere, curiozitate, abilitatea de a zâmbi, de a te juca…)?
– copiii ăştia, sunt tot timpul porţi către soare, sau doar în anumite situaţii (când sunt veseli, când văd pe cineva trist, când iubesc pe cineva, când văd că cineva este îngrădit şi are nevoie de libertate…)?
– în funcţie de răspunsul de mai sus, gândiţi-vă în ce fel / prin ce metodă copiii le deschid celorlalţi “porţile către soare”: le vorbesc? le zâmbesc? îi iau de mână şi le spun un secret (ce secret?)? îi invită la joacă? le arată cumva (cum? facând ceva? cu ajutorul unui obiect sau a unei făpturi magice?) că oricine e liber în orice moment?
– imaginaţi-vă apoi cum reacţionează cei care sunt “luminaţi” de copii, în funcţie de cum aţi răspuns la întrebarea dinainte: se bucură? cum îşi arată bucuria? sunt recunoscători? cum îşi arată recunoştinţa faţă de copii? cum îşi schimbă acţiunile, atitudinea, comportamentele după ce au trecut odată prin “porţile către soare”? dau vestea mai departe? îi ajută şi pe alţii să se simtă liberi?
Pui de compunere 2 – pentru că sunt liberi, copiii sunt porţi către soare
Compunerea asta aş începe-o explicând de ce, de când lumea, oamenii au vrut să ajungă la soare şi aş descrie ce înseamnă să ajungi la soare (un tărâm magic unde… ce se întâmplă? o stare de bine – ce fel de bine? un loc unde poţi vedea / înţelege lucruri (ce lucruri?) la care ceilalţi oameni nu ajung? etc.). Dacă mai e loc, aş scrie şi despre încercările nereuşite ale oamenilor de a ajunge la soare, explicând eventual şi de ce au eşuat.
După ce aş descrie deznădejdea oamenilor care nu pot ajunge la soare, aş anunţa că ştiu ceva ce puţină lume ştie… Copiii sunt de fapt porţile către soare. Oamenii mari nu au reuşit să ajungă la lumină pentru că s-au îngrădit singuri cu legi şi reguli care îi limitează. Copiii în schimb sunt liberi pentru că deşi pot respecta regulile adulţilor, nu se lasă limitaţi de acestea. Imaginaţia lor / curiozitatea lor / dorinţa de a descoperi este ca o busolă de foc auriu (sau ca orice altceva vreţi voi) care le permite să găsească drumul către soare. [aici vă puteţi gândi în ce fel caracteristicile copiilor le permit să atingă locul/starea descrise în paragraful dinainte].
Există însă speranţă şi pentru oamenii mari 🙂 Aş scrie despre câţiva oameni mari mai speciali, care au reuşit să înţeleagă copiii şi astfel să îi urmeze pe drumul către soare. Cum au făcut? Au ascultat? Au întrebat? Au făcut ceva? Odată ajunşi la soare au rămas adulţi sau au redevenit copii la suflet?
Aş încheia cu un îndemn către cititori… ceva de genul “nu uitaţi, dacă vreţi să ajungeţi la soare nu trebuie decât să ascultaţi copiii, să-i înţelegeţi şi să păşiţi în lumea lor, căci ei sunt liberi şi ei sunt poarta către soare”.
Spor la scris!
