Tot de dincolo, vine căutarea “compunere despre prietenie”… Hmm… probabil că era aceeaşi persoană ca mai devreme, sătulă de site-uri de dating sau mai ştiu eu ce, descoperind empiric conceptul de “rafinare a căutării”.

În cazul ăsta, prima variantă e un pui de compunere geamăn cu cel rezultat din “compunere despre prietenul meu“.

Pe de altă parte, asta e o altfel de temă decât cele de până acum, intrăm în zone un pic mai interesante. Deşi după analiza subiectului ajungem la aceeaşi concluzie (vag!), când vine vorba de sentimente şi relaţii e ceva mai tricky decât la călătorii şi alte alea. Ce-a vrut să zică poetul care a pus întrebarea? Prietenie adică povestim despre prietenii noştri şi ce prostii sau ghiduşii facem noi cu ei? Sau sentimentul înălţător pe care îl ai când ştii că există un om pe lumea asta care va ieşi întotdeauna cu tine la cico sau îi va spune profului cu cea mai serioasă faţă “Mircea e acasă, are febră” atunci când Mircea o arde cu Mihaela prin ganguri…

Pui de compunere 1
Relaţii
– ce îi deosebeşte pe prieteni de amici? ce faci cu un prieten şi nu cu un amic? ce-i spui, unde mergi cu el, ce-i faci cadou, ce aştepţi de la el şi nu se aplică la o cunoştinţă sau la un amic?
– ce înseamnă pentru tine relaţia de prietenie? pe ce ai da-o, pe ce n-ai da-o? dacă ar veni la tine [Brad Pitt / Angelina Jolie – alege pe cine vrei] şi ţi-ar zice că pleacă cu tine în lume dacă renunţi la prietenii tăi, ai face-o? Sau dacă ar veni un spiriduş care ţi-ar promite bani gratis pe viaţă dacă renunţi la prieteni? şi tot aşa…
– categoria amintiri din copilărie: enumerare ordonată a ce a însemnat prietenia pentru tine în decursul timpului – care e primul tău prieten pe care ţi-l aminteşti, cum ţi-ai făcut prietenii pe care îi ai acum, care sunt cele mai nostime amintiri care includ prieteni de-ai tăi, şi scrii până nu mai poţi, cu focus pe de ce toate chestiile astea te-au făcut să consideri oamenii ăia prieteni şi nu doar amici.

Pui de compunere 2
Sentimente
– dacă te ţine să scrii despre asta ştiu-eu-câte pagini, încearcă să descrii senzaţia fizică pe care o ai când te întâlneşti cu un prieten, când îţi dă o veste buna sau una proastă, când îţi spune ca nu ştie ce s-ar face fără tine (din ciclul “Mihai, eşti un adevărat prieten!”), când vă certaţi, când îţi vine ţie să-i zici că îţi face viaţa mai mişto, când ştii că urmează să ieşiţi în oraş să faceţi ştiu eu ce… etc.
– dacă prietenia ar fi un personaj, cum ar arăta? ar semăna cu un om, sau ar fi ceva mai suprarealist (zână, spiriduş, hobbit etc.)? ce limbă ar vorbi? ce părere ar avea despre oameni? cum ar arăta locuinţa lui/ei? cum ar fi îmbrăcat/ă? cum s-ar face simţită de oameni (baghetă magică, săgeţi, ciupituri, fairy dust, telepatie etc.)? ar avea fiecare om Prietenia lui personală? câte o Prietenie diferită pentru fiecare prieten? sau e o Prietenie care e un fel de variantă platonică a lui Cupidon şi care reuşeşte să împrietenească toţi prietenii odată?

În funcţie de cât te ţine să scrii pe acelaşi subiect, poţi să alegi o singură variantă sau poţi combina mai multe. Oricum ai alege, crede-mă pe cuvânt că e mult mai fun să inventezi tu nebunii decât să te chinui să faci să se pupe două lucruri copiate din părţi diferite sau să corectezi o compunere gata-făcută de un incompetent.

Spor la scris!