Tineretului i-am dat multe șanse, dar ne-am întristat văzând cât de nearanjat este: nu tu bănci, nu tu coșuri de gunoi. Când vrei să dai o tură (si noi vrem mereu), te “lovești” de faptul că la un moment dat trebuie să urci niște trepte (care într-adevăr au o tentativă de rampă lângă ele… dar din metal, cu găuri (?) ) și apoi trebuie să cobori altele… iar pe vreme cu zăpadă și apoi noroi, nu era chiar o fericire….
Herăstrăul și lacul lui, după cum știți, sunt cele mai mari, dar din nou, nu se poate da o tură completă cu căruciorul, pentru că în dreptul Șoselei Nordului (parcă) dai de cale ferată.
Uoff, și iată cum într-un așa oraș mare am rămas noi cu un singur parc :)) Și norocul face să fie și lângă reședința noastră 😀 Ta-ta, Domnilor și Doamnelor: IOR, care acum/de mai demult s-ar numi Alexandru Ioan Cuza. Și acum urmează Oda IOR-ului.
Nu este cel mai mare parc, lacul are vreo 3.2 km. Tocmai buni de dat o tură sau două cu căruciorul cu bebe sau de făcut jogging. Este plin (și când zic plin, a se înțelege ticsit!!!) de bănci (și coșuri de gunoi). Pe toate aleile… vechi și noi! Pentru că da, au apărut o mulțime de alei noi (față de cele d-acum 1-2 ani). Este în continuă amenajare (dar nu găsești gropi, mormane de materiale sau mizerie), dar de fiecare dată când mă duc (și mă duc aproape zilnic), mai găsesc o alee terminată, un loc de joacă ce-și așteaptă copiii, un loc special amenajat pentru păuni, apoi păunii, loc îngrădit pe lac pentru lebede, terenuri de basket, flori plantate, fântâni cu apă colorată și multe altele.
Citește mai multe pe cei3ciobanei.blogspot.com.
Și tu poți publica pe UrbanKid.ro.
Guest Author: Adriana Ciobanu
