Scrisoare către fiica mea – #2 (#1)
Tot încercam să mă poziționez visavi de tine și mi-am dat seama că nu o sa reușesc niciodată atâta vreme cât nu mă dezbrac complet de apartenența ta la mine și de alte lucruri (legate stâns între ele) care ni se par atât de firești cum ar fi:
– eu știu mai bine ce e mai bine pentru copilul meu
– ești doar un copil, trebuie să mă asculți
– trebuie să îți placă neapărat toate lucrurile care îmi plac și mie, muzica care îmi place mie, rasa de câine care îmi place mie, desenele animate care îmi plac mie, hainuțele și culorile care îmi plac mie, felul în care îți ții părul trebuie să fie și el pe placul meu
– ești fata mea și ești prin urmare oglinda mea
– ce ar zice lumea daca te-ar vedea fâcând, gândind, comportându-te într-un mod care mie mi se pare nepotrivit
– e devreme dar atârnă greu acolo presiunea pe gelozia mea către viitori tăi iubiți, lumea se așteaptă ca tații de fete să fie cei mai mari dușmani ai viitorilor iubiți
Mă încearcă un sentiment la fel de eliberator ca cel pe care l-am avut când am realizat ca EU am ales-o pe iubita mea (și ea pe MINE, evident) sau cel pe care îl aveam copil fiind, când mergeam noaptea în hike-uri pe munte cu Cercetașii, prin pădure și în tot trosnetul ăla de crăci uscate, zgomote ciudate și licăriri de ochi de ligheoane, mă uitam în sus la cer și privirea mi se transforma de la un fascicul la o pâlnie care cuprindea tot cerul vizibil și pădurea de sub el.
Nu vreau să fii fata MEA, pentru că guess what, nu ești. Eu am doar datoria să te ajut la început de drum, să mă asigur ca ai acces la informații și trăiri și să te păzesc de eventuale accidente sau oameni prost informați astfel încât tu să începi să îți reamintești care e treaba ta aici și să iasă din ce în ce mai mult la suprafața, ființa ta, sufletul tău.
Nu sunt gardianul tău, nu sunt apărătorul tău, nu voi putea să fiu lângă tine atunci când ești pe punctul de a face o greșeală, de a încasa o lovitură. E firesc să se întâmple așa.
Îmi doresc să fiu însă unul dintre paznicii zonei tale de confort, grădina ta de liniște în care să te odihnești atunci când te ia valul și în care să simți cine ești 100% neperturbată de nimic altceva.
Îți sunt recunoscător că m-ai ales, că îmi dai șansa să te cunosc, că mă iubești chiar dacă uneori nu te înțeleg sau te dezamăgesc, că mă ajuți să fiu un OM mai bun și că văd prin tine, mai clar, drumurile noastre.
Să ai o viață așa cum îți dorești, sunt convins că va așa va fi.
Vă recomand să citiți și Dear Daughter: I Hope You Have Some Fucking Awesome Sex și să vedeți What Dreams May Come, un film ușor naiv și tras de păr dar care are marele merit de a te ajuta să vizualizezi niște lucruri pe care le intuiai.
