Îl citim de luni bune, suntem cu ochii pe el de fiecare dată când postează ceva, pentru că dacă bloguri de mămici sincere avem destul de multe în .ro cele de tătici lipsesc. Ta-su.blogspot.com însă face cât 10 bloguri de tați, așa că am povestit cu Dedi despre familie, copil și… zâmbete de toate felurile.
Spune-ne câteva cuvinte despre tine: cu ce te ocupi, ce-ti place să faci…

Mișto întrebarea! Sunt inginer la Renault, dar îmi place să fac poze, să bat la tobe – deși nu am mai făcut-o demult, cam de când s-a născut Luca. Îmi place să desenez, să beau Ursus la terasă și în special la mine la țară, la Pietroșița. Mai nou, îmi place să stau cu familia mea mică și tânără. Eram “fiul teraselor” și acum am descoperit cât de frumos e acasă în trio Grigoroiu.

Ce vârstă are și cum se numește băiețelul tău și cât de greu sau ușor v-a fost să alegeți numele?

Luca al nostru are 1 an. Luca al altora nu știu ce vârstă are, dar știu ca sunt muuuulți de Luca ai altora. Noi i-am ales numele citind Decât o Revistă (parcă, sau Esquire) unde scria printre rânduri despre un băiețel Luca. Cum am citit numele scris acolo m-a lovit melodia de la Timpuri noi. Pentru că Luca “cel nebun” al celor de la trupa sus-numita mi-a fost idol în adolescență am și sărit zâmbind la soție că am o idee mișto de nume. Problema e că la momentul respectiv eram deconectați de la conștiința colectivă și nu știam despre milioanele de Luca din parc, piață, metrou, cartire, etc. Așadar, am ales un nume drag nouă, dar care în zilele noastre este mult prea comun. Dacă Luca ne va înjura mai are și Ștefan ca nume. Ca bunicul meu. Deci poate sta liniștit.

Cât timp petreci cu cel mic și care sunt activitățile zilnice în care ești implicat?

Capitolul cu timpul e buba mea dureroasă. Viața, banca, foamea și setea mă trimit la muncă unde trag 8 ore. Restul le petrec cât mai grăbit pe drum, pe scări, la ușă și tzop în casă. Mai precis, ne distrăm împreună de pe la 5:30 – 6:30 până seara târziu, după Actualități. În week-end avem cu toții un zâmbet larg pentru că stăm tot timpul împreună. Ca să iasă pe plus la calcul pot spune că îmi petrec și nopțile cu Luca pentru că dormim toți trei în patul matrimonial. De implicat, mă implic la toate cu drag. Încerc cât pot de mult să o ajut pe Del când sunt acasă. Am exclusivitate doar la baie – ăla e momentul nostru de ritual.

În ce parcuri mergeți? Dar când este urât afară, ce activități sociale aveți? Ai un top 3 locuri child-friendly din București?

Avem peste drum parcul IOR (sau Titan sau Al . I. Cuza, cum doriți) și lângă bloc un parc micuț de cartier. Prin cele două ne facem veacul când e de ieșit afară. Acum abia aștept să înverzească zdravăn parcurile și să explodeze umbrelele la terase ca să ne luăm câmpii. Vara trecută ne-a fost simplu să populam terasele pentru că Luca stătea cuminte în brațe la noi. Acum a început să meargă și va fi ceva nou pentru toți să alergăm printre mese, pahare și meseni gălăgioși.
Pe timp de frig am fost cam frustrați și izolați. Nu am găsit o cârciumă care să îmi dea de băut după pofta inimii și care să îmi accepte boracul așa cum e el. Așa că ne-am mutat gașca la bloc, la noi acasă. De curând am descoperit locanția ‘Una’ și ne place. E mișto de mers cu găleata de copii acolo.

Poveșteste-ne o întâmplare amuzantă cu/despre copilul tău.

Amuzant e tot ce face. Este un zâmbitor înnăscut. Un copil cu gura până la urechi cât e ziulica de lungă. Râde când se trezește și dă cu ochii de noi, râde când îmi dă palme să sar din pat la joacă, chițăie de bucurie când se duce la geam să își înceapă ziua, se amuză când ne vede cârpiți de somn bântuind diminețile prin casă. Râde cu poftă și dansează când îi pun Traum – fosta mea trupă de rockereală.
A început, mai nou, să fredoneze și el și mor de bucurie. E haios când râde la toți oamenii din vagonul de metrou și mai descrețește frunțile zbârcite ale călătorilor, când trage de copacii din parc și de bicicletele copiilor mai mari. Luca ne face viața amuzantă tot timpul. Îi mulțumim lui și lui Dumnezeu (sau bosonului lui Higgs, cum preferați) pentru asta.

Spune-ne primele cuvinte care-ți vin în cap când te gândești la copii? Sunt ele aceleași cuvinte la care te gândeai înainte să fii tătic?

Atunci: drăgălaș, haios, de ce se uită la mine? De ce nu râde? Aoleu, de ce plânge? Mamăă ce greu tre’ să fie să stai cu el toată ziua.
Acum: drăgălaș, haios, ahaaaa, se uită la mine! Ia uite-l cum râde. Mamăă ce mișto este să stai cu el toată ziua… Și greu.

Apropo de viața de tătic: care crezi că sunt cele mai mari schimbări pe care le simte pe propria piele un proaspăt părinte? Cum crezi ca te-ai schimbat tu după ce a apărut copilul în viața ta?

Schimbarea nu o văd prea clar. Socializez mai rar (dar tot destul de des) și nu mai merg la cinema sau teatru. În rest, sunt același om, doar că sunt cu adevărat fericit și împlinit… Și iar îmi vine să mulțumesc Universului. Ar fi de așteptat să spun că m-am mai maturizat, dar nu este cazul. Sunt un copil cu copil și cu soție.

Cum s-a simțit în familia voastră apariția copilului? Ce a însemnat pentru voi adaptarea la viața în trei? Ce crezi (din experiența ta) că ar trebui să știe un viitor tătic din momentul în care se mărește familia cu încă un membru?

Cum am tot zis – când s-a născut Luca ne-am întrebat de ce am așteptat atâta? Am înțeles atunci că ne-am pregătit până la vârsta asta pentru întâlnirea cu el. Din momentul nașterii lui a început viața cu adevărat. Până atunci am fost în cantonament pregătitor și în vacanță. 🙂
Nu știu ce ar trebui să știe un viitor tătic. Oricât s-ar chinui, tot nu ar avea cum să afle înainte. Eu am citit un vraf de cărți ca să încerc sa anticipez tăticia și tot am fost dat pe spate și luat prin surprindere când a venit momentul.

Cum l-ai vedea pe micuțul tău peste 20 de ani? Ce calități ai vrea să aibă el când va fi un tânăr adult? Ce fel de relație îți dorești să ai cu el atunci?

Cel mai important cred că este ca, atât acum, cât și peste 20 de ani să aibă încredere în el. Deci, mi-l imaginez un tânăr drept, cu barbia bine înfiptă în aer, cu zâmbet cald și sugubătz, cu ochii sinceri și cu tricou cu “tatăl meu e fan Metallica”. Mi-ar plăcea să am onoarea să cânt cu el de distracție și să bem moderat bere rece la noi la țară, la Pietroșita.

Cum privești educația copilului tău? Care sunt convingerile tale legate de cum ar trebui să crească sau cum ar trebui să fie educat un copil în familie?

Iar revin la încredere. Cred că dacă el e sigur pe el va crește bine. Îl vom sprijini, îl vom asculta și vom face debate-uri logice la orice neînțelegere. Nu vreau să îi spun “nu, pentru că așa vreau eu!” . Am să îl consult mereu pentru că sunt convins că multe lucruri le știe mai bine decât mine. În rest, vom încerca să îi descoperim plăcerile și înclinațiile artistice pentru a-l sprijini. Am întrebat la un moment dat un prieten (pe vremea aia înca nu era nașul copilului meu) cum să abordez boțul de humă? Ce am de făcut? Și mi-a zis relaxat că îmi va spune micuțul ce am de facut. Și așa este. Luca ne spune ce vrea și cum vrea să fie crescut. Noi încercăm doar să fim cât mai relaxați și ne deschidem ochii și urechile pentru a-l înțelege.

Cum vezi răsfățul la copii? Crezi că un bebeluș poate deveni un ‘mic tiran’ dacă este ținut prea mult în brațe sau dacă doarme în pat cu părinții? Crezi că un copil trebuie învățat să fie ascultător?

Chiar vorbeam cu Del că de fapt nu mai cred că există răsfăț. Cred că există doar frustrări prost rezolvate și lipsă de răbdare a părinților. Din cauza asta a apărut cuvântul “răsfăț” cu conotații negative în vocabular.
Noi dormim cu Luca în pat și ne place tuturor la nebunie. Nu văd cum ar putea să se schimbe din copilul fericit și jucăuș de acum într-un mic tiran dacă continuăm să împărțim patul. Poate se va schimba ceva când îl vom trimite la culcare în camera lui… și asta doar dacă vom face schizma când nu suntem pregătiți. Puii de om simt tot ce avem pe suflet și dacă simt că șovăim vor fi și ei nesiguri în somnul lor solitar. Acum așteptăm să simțim când trebuie să ne despărțim și o vom face la acel moment.
Și că tot ai adus vorba de copii ascultători… eu cred că toți copiii sunt ascultători, dar depinde ce ascultă: ordine sau sfaturi. Ordinul tinde să te înrăiască și deci să nu îl respecți. De câte ori te-ai bucurat de ordine de la șefi? Pe când, cu sfatul bun sunt mult mai multe șanse de reușită. Nu-i așa?

În ce tip de grădiniță / școală îți vezi copilul în viitor? Ce părere ai despre curentele homeschooling / unschooling care iau avânt și la noi în țară?

Mă stârnești. 🙂 Mi-ar plăcea o educație cu folos pentru copilul meu. Să învețe relaxat prin joacă. Să își trezească singur interesul pentru descoperiri. Mi-e groază de sistemul românesc în care mi-am îngropat orice sclipire sau talent. Mi-e frică să nu mor de gât cu profesorii ruginiți de prin școlile de cartier pentru că nu sunt în stare să educe un copil. Ne dorim o școală și grădiniță din afara sistemului, ba chiar homeschooling dacă m-ar convinge metoda. Momentan căutăm detașați (Luca este încă mic) soluții. Ne punem speranța în viitor – poate în doi, trei ani schimbăm ceva.

Ce cărți / articole / site-uri de parenting ai citit și te-au inspirat?

Prima carte pe care am citit-o a fost cea lui Vicki Iovine despre sarcină și bebeluși. O carte plina de haz și realitate. După care am trecut prin Dolto, un vârf de linguriță de Brazzelton (pentru că prea stufos) și am încheiat magistral cu Osho care m-a dat pe spate. Printre lecturile astea am mai strecurat tot felul de studii și articole de pe ici colo.

Mai știi care a fost primul site de informare pe care l-ai accesat când ai aflat că vei deveni tătic?

Primul site a fost mai mult blog. 🙂 Eram cititor de trebadica cu mult înainte de sarcina noastră, iar când am aflat bucuria am mai scotocit o leacă prin best of-urile lor ca să intru în atmosferă. Apoi mi-am instalat aplicații de sarcina pe iPhone și urmaream interesat ce se întâmplă zilnic în burtica cu embrionul, fătul și apoi cu nou născutul. A fost foarte interesant să văd cu ajutorul unor aplicații pe mobil cum crește bobul de Grigoroi în burtică din ce în ce mai mare și mai țuguiată.

Ce informații ti-ar plăcea să accesezi pe site-urile de parenting? Despre ce ți-ar plăcea să citești?

Mi-ar plăcea un site bine documentat pentru bolile bebelușilor că să nu mai caut pe forum-uri dubioase păreri de mame disperate.

Două cuvinte despre UrbanKid.ro – cum ne percepi tu ca și tătic.

Site-ul vostru în special, cât și altele câteva mai de bun simț, sunt o guerrilla. Sunteți rezistența din munți a părinților normali la cap, implicați, iubitori și moderni. Sunteți gruparea anti babisme, anti nepăsare și anti plictiseală. Sunteți un fel de strada Verona pentru Bucureștiul plin de cartiere prăfuite.

Noi am rămas fără cuvinte după ultimele fraze, îi mulțumim frumos lui Dedi pentru interviu și vă inviăm să citiți toate interviurile noastre cu părinți cool.
Nu înainte însă să vedeți cum a fost primul an de “trio Grigoroiu” 😀