Apoi nici nu prea aveam multe feluri de încălțări, însă întotdeauna știu că mi-a plăcut să le impodobesc. Le băgam câte un fir de păpădie galbenă la șiret sau desenam floricele și inimioare pe interior. Așa știam că sunt ai mei și numai ai mei.
Și mai știu că îmi plăceau tare mult poveștile cu zâne. Zâna Bună, Zâna Verii, Zâna Ileana Cosânzeana, Zâna Zorilor… și câte personaje astfel încântătoare îmi populau poveștile când eram mică. Mult mai târziu aveam să descopăr varianta mai occidentală a zânelor – și anume prințesele.
Dacă mă întrebați când aveam vreo 3-4 anișori ce vroiam să mă fac când voi fi mare, aș fi zis că o zână. Și dragostea asta a mea pentru aceste făpturi <nu prea reale dar nici foarte fantastice> m-a însoțit de-a lungul vieții. Ba chiar am visat că o să mă mărit într-o rochie de zână, lungă, dantelată, cu flori în păr și conduri ușori, cu care să plutesc prin iarbă și flori. Și deși la momentul visului n-aș fi crezut că poate să se îndeplinească, niște ani mai târziu avea să mi se confirme.
De altfel, n-aș fi crezut că odată cu descoperirea poveștilor pe care începusem să i le citesc domnișoarei noastre, aveam să mă reîndrăgostesc de zâne. Este adevărat că și copila noastră cu părul bălai avea să ne spună într-o zi că pe ea nu o mai cheamă Ioana ci Ileana Cosânzeana sau că ea vrea să fie o zână a florilor și a grădinilor, întocmai ca Rosetta, zâna cochetă din cărțile și desenele animate cu TinkerBell.
Câteva minute petrecute citind o poveste înseamnă o viață întreagă trăită acolo, în carte. Copiii au o capacitate fantastică de a fi ACOLO, prezenți, trăind pagină cu pagină – aventurile, minunile, tristețile, fricile și bucuriile. Mi s-ar părea atât de tristă viața dacă nu ai avea un pic de timp să te duci puțin în poveste, să experimentezi în imaginație toate întâmplările și emoțiile și sentimentele personajelor pe care le îndrăgești. Și oare ce bucurie poate fi mai mare decât a reînvăța să îl însoțești pe micul tău explorator în lumea poveștilor. Iar eu, recunosc, mă minunez de fiecare dată alături de domnișoara noastră, de întâmplările prin care trec diverse prințese, zâne, fetițe sau băieți, indiferent că citim un basm sau ne uităm la ultimul desen animat Disney.
Dar până la urmă ce legătură au pantofii cu picioarele goale sau cu zânele? Poate doar… povestea. Ca o alergare prin copilărie…. Povestea fiecăruia. Povestea copilăriei noastre față în față cu povestea copilăriei copiilor noștri. Pe cât de diferiți suntem pe atât de bine putem să ne bucurăm și să ne reamintim alături de ei despre ce înseamnă micile secrete, micile povești sau visele împărtășite înainte de culcare, sub plapumă.
Și da, eu când m-am gândit la zâne și la picioarele goale prin iarbă sau noroi, m-am gândit și la cum o văd pe domnișoara mea încă de când s-a ridicat prima dată în picioare. Cel mai bine și mai bine pământul se simte în picioarele goale. Și cel mai mult și mai mult o fetiță se bucură atunci când primește condurii minunați aurii de prințesă (aurii în cazul nostru, firește). Și cele mai frumoase vise sunt acelea când la capul patului sunt așezați la loc de onoare perechea de pantofi mult visată. Așa funcționează la fete. Nu cred că se poate alfel. Cel puțin nu la noi acasă.
Și da, cred că fiecare pereche de pantofi poate avea o poveste. Și dacă mă gândesc mai bine, povestea se cam repetă și la vârsta la care, teoretic, nu te mai gândești la povești cu zâne sau prințese, nu-i așa?
Din fericire pentru copiii noștri, pantofiorii pe care îi găsești azi prin magazine sunt mult mai mult gândiți și croiți să fie optimi piciorușelor în continuă dezvoltare. Sunt flexibili, sunt ușori, sunt potriviți necesităților fiecărei vârste. Și au un design minunat. Credeți că acești pantofiori delicați nu pot fi ale unei prințese de fetiță? Oh, chiar da!
O campanie inițiată de prietenii noștri de la pantofioriveseli.ro cu ocazia lansării noii colecții de încălțăminte pentru copii. Și povestea nu se termină aici…
Sursa foto
