IOR

IOR – primul, bun de plimbat copilul în căruț, că e mare și mami nu se plictisește, poate să schimbe peisajul, o tură de parc îți ia cam o oră și jumătate. Ca locuri de joacă, încercam acum să le număr, cred că sunt vreo 15 dacă n-am greșit eu calculul, și pentru copii mai mari și pentru mititei. Într-adevăr, e ceva mai sărăcuț la leagăne tip “chiloțel”, în general sunt câte două la fiecare loc de joacă și se cam face aglomerație. Bonusuri: are locuri de joacă la umbră foarte bune pentru vară, echipamentele sunt noi și destul de bine păstrate, lumea e pestriță, dar sincer nu prea am avut incidente.
Deranjant pentru mine la ora actuală e că s-a umplut de mașinuțe din alea care zgâlțâie și din care fii-meu refuză să se dea jos, e în stare să se dea și de 30 de ori, de-abia reușesc să îl deturnez de la o locație și dau de alta după colț.
Pentru plimbat bebe mic nu prea merge, decât dacă bebe e genul care e dispus să doarmă în căruț la umbră în timp ce mami stă pe bancă și citește. Al meu n-a fost genul :)) Ah, și încă un punct important: locul de joacă de la intrare, de la Chip&Dale, e luminat seara. Iar pentru noi, care stăm afară până la 10-11, e foarte important aspectul ăsta.
Mai interesante decât locurile de joacă pentru David sunt rampele pentru role/biciclete de pe aleea de lângă apă, care din punctul lui de vedere sunt mai „cool” decât orice topogan.

23 August

23 August (sau cum se numeste acum) – foarte foarte umbros, dar mic, locuri de joacă doar vreo trei și nu prea arătoase, cu nisip. În cazul nostru e util că stăm în zonă și constituie o variație pentru bonă dimineață. Pentru cine nu stă în zonă, nu merită drumul până acolo.
Undeva între parcul 23 și IOR sunt două mari locuri de joacă, situate cumva în fața și în spatele IOR-ului (adică al Institutului de Optică), foarte mari din ce am înțeles, bune pentru cine stă în zonă, bona mea îl duce pe David acolo uneori dimineața, sincer nu pot să mă pronunț pentru că nu le-am vizitat personal, îl precizez cu titlu de inventar 🙂

Morarilor

Morarilor (Pantelimon) – destul de mic, nu prea are umbră, are în schimb două locuri de joacă foarte mari (de fapt mă rog, ar fi patru locuri, dar trei sunt adiacente). Mai multe locuri sunt cu nisip, altele cu tartan. În schimb populația…. foarte “colorată”. Nu îl recomand, bona mea mai merge dimineața din același motiv ca mai sus, apropierea de casă, plus că are o prietenă cu fetița de vârsta lui David și se întâlnesc să se joace copiii împreună. Nici la 23 august, nici la Morarilor, nu știu dacă sunt luminate locurile de joacă, noi nu mergem acolo niciodată seara.

Titanii

Titanii (lângă Policlinica Titan) – mic, umbros, dar locurile de joacă sunt în plin soare. Patru locuri de joacă, unul mare, cu echipamente și pentru mai mititei și pentru mai măricei, cu tartan, trei locuri mai mici, cu nisip. Toate foarte aglomerate!
Interesană fântâna arteziană de la intrare în care David se bălăcește cu spor vara.

Parcul Circului

Parcul Circului – verdeață destul de multă, pajiste mare pe panta spre lac unde pot să alerge în voie, două locuri de joacă în zona de la intrare, destul de mari și de bine dotate pentru toate vârstele, unul din locuri (cel mai din spate, mai ascuns puțin) e luminat seara.
Lumea – ziua/seara ok, după ce se întunecă e de fugit, apar tot felul de persoane prin zonă astfel încât ai efectiv senzația de insecuritate. Păcat că au dispărut rățuștele din lac și apa e extrem de murdară anul ăsta.

Carol

Carol – un parc tare drag mie, mare, destul de frumos, mulți copaci, se vede mult, după părerea mea, diferența între parcurile vechi, cu copaci bătrâni, și parcurile noi, cu copaci tineri și mai puțina umbră. La locurile de joacă nu prea am fost, știu două cu tartan, drăguțe, destul de mici, dar noi.
Lumea amestecată! David preferă sa mergem acolo pentru a urca și coborî la nesfârșit scările din fața mausoleului sau pentru a se juca la cele două tunuri. Dacă mai prinde și schimbul gărzii de onoare e deja în extaz. Partea nasoală e că foarte multe becuri sunt arse și nu le-a mai schimbat nimeni de secole, așa că a ajuns să fie destul de întunecat în anumite zone.

Tineretului

Tineretului – la fel, parc mare, multă umbră, necesită renovare.
În schimb are un loc de joacă foarte mare, cu tartan, din păcate neluminat. Jucăriile de la locul ăsta de joacă sunt mai mult pentru copiii mai mari ce-i drept, dar pe David nu-l deranjează, lui îi plac topoganele cât mai înalte posibil.

Parcul de la Palatul copiilor

Parcul „Kitsch” de la Palatul copiilor (sincer nu știu cum îl cheamă exact, noi așa îi spunem). De un kitsch absolut, fără niciun strop de umbră, cu două locuri de joacă din alea cu tartan, destul de mari și unul chiar drăguț, potrivit pentru copiii mai mici și oarecum separat de secțiunea pentru cei mari, lumea…amestecată. Bun de vizitat o dată în an când ai chef să lași copilul să se bălăcească în apă, pentru că e efectiv suprasaturat de fântânile/fântânițe/canale și canaluțe :))

Orășelul Copiilor (Brâncoveanu)

Orășelul Copiilor (Brâncoveanu) – practic, e parte din Parcul Tineretului, dar în realitate nu prea reușești să le faci pe ambele într-o singură tură.
Sincer, mie mi se pare oribil, pute a mici, e plin de mitocani și „colorați” si pitzi în forma lor cea mai pură. Instalațiile/utilajele vechi și ca vai de mama lor. Daca aveți chef să trageți o tură pe acolo e ok, dar cred că pe a doua nu o să vi-o mai doriți.
Noi în schimb mergem frecvent pentru că David este înnebunit dupî montagne-russe, se dă de câte 20-30 de ori, iar pe cel din Orășel îl cunoaștem ca în palmă, și eu și G am lucrat acolo când eram studenți, așa că știm exact cum este întreținut și cât de sigur e. Dacă n-aveți copii adrenaline-junkie așa cum avem noi, nu vi-l recomand. Bine, sunt o mie de învârtitoare și trenulețe etc, dar mie personal mi se par efectiv sinistre.

Cișmigiu

Cișmigiu – central, comod, umbră, evenimente frecvente. Trei locuri de joacă, cel mare de la foișor e chiar… mare, multe leagane „chiloțel”, multe topogane, balansoare, tartan pe jos. Foarte important pentru noi – luminat seara (cum spuneam și mai sus, noi ieșim seara de pe la 7 pâna pe la 10-11).
În schimb, plin de tot soiul de națiuni conlocuitoare care aleargă ca maimuțele peste tot sub privirile indulgente ale gardienilor publici (ce-i drept, respectivii gardieni arataămai mult ca niște bunicuți la pensie decât ca niște Gigi-mușchi care ar putea să discute de pe poziții de egalitate cu cimpanzeii mai sus mențioanți).
Încă doua locuri de joaca, unul cu nisip, lângă lebede, cu portiță, cu câteva jucării drăguțele și potrivite pentru copii mai mici, dar nu e luminat seara. Al treilea e cu nisip, mititel și destul de înghesuit, localizat pe lângă podul principal. Pe scurt, parc frumos, păcat de oamenii care-l populează.

Herăstrău

Preferatul nostru – Herăstrău. Sincer, din punct de vedere al curățării căilor respiratorii nu se compară cu niciunul din cele de mai sus.
Se vede că a fost pădure, e cel mai răcoros și „respirabil” parc întâlnit de mine în București, iar pentru noi ăsta e un punct destul de important, ca topogan am și la mine în intersecție, dar parca aș prefera să duc copilul și undeva unde să respire un aer mai apropiat de conceptul de „curat”. Locuri de joacă… nu știu daca le-am identificat pe toate, încerc să detaliez ce știm noi.
În partea dinspre Aviatorilor ar fi două mari, unul lângă pista de role, împărțit în două secțiuni, pentru copii mai mici și mai mari, cu multe jucării de diverse feluri, pe jos tartan. Umbros, frumos, fiind foarte mare chiar dacă e aglomerat e rezonabil. Al doilea, pe partea cu B-dul Aviatorilor, mare, așezat cam în soare pentru gustul meu, pe jos pietriș ceea ce vara nu dă prea bine în comparație cu sandalele, dar cu foarte multe jucării, mai potrivite pentru copii mai mărișori (multe topogane mari) dar și cu destul de multe leagăne. De fapt, am remarcat că în general în sectorul 1 locurile de joacă pentru copii au mai multe leagăne tip „chiloțel” care sunt potrivite pentru copiii mici, decât cele din sectorul 3.
În rest, aglomerat dar la fel ca mai sus, fiind mare spațiul e rezonabil și lumea e destul de ok. Ambele locuri sunt neluminate seara. În partea de la Roata mare (zona cu terase, Sos Nordului) foarte mulți expați, lumea destul de bună, trei locuri mari de joacă – unul chiar în zona Roții, împărțit în două secțiuni – cu tartan și cu pietriș. Pietrișul nasol, că intră în sandale 🙂
Jucăriile multe, și pentru mărișori și pentru mititei. Neluminat, dar având felinare în apropiere e totuși ok și pentru seară.
Lumea mai amestecată decât în imediata apropiere unde sunt celelalte două locuri de joacă. Al doilea – în apropiere, pe lângă aleea principală, cu tartan pe jos, bun și pentru mai mari și pentru mai mici, neluminat seara, lumea ok. Al treilea „la urși” tot pe lângă aleea principală, dar mai aproape de Restaurantul Herăstrău, lumea ok, mai puțini expați dar foarte decent, tartan, jucării multicele.

Insula Copiilor

Insula Copiilor – ok, localizat tot în Herăstrău, dar e puțin…altceva. Situat pe insula cu același nume, cu intrare prin Restaurantul Herăstrău, intrare în week-end 20 lei pentru copii, adulții nu plătesc. Umbră multă, lacul aproape, răcoare, împrejmuit cum trebuie cu gard astfel încât nu există riscul să cadă cineva în lac.
Strict topogane/jucării gonflabile, potrivite pentru copii mai mari sau pentru nebuni ca al meu care se dădea și pe topoganul de 4 metri. Dar pentru noi a fost un succes imens, în niciun loc de joacă nu l-am văzut atât de entuziasmat, ne-a instalat pe o bancă și el a făcut turul topoganelor. Spectacolul cu clowni, gălăgios pentru gustul nostru (și al lui David) dar desfășurat într-un foișor astfel încât poți să îl ignori cu grație.

Parcul Bordei

Parcul Bordei – două locuri de joacă, unul jos, lângă lac, cu nisip, mulți copii de fițe, dar seara târziu e rezonabil, jucării rezonabile, bineînțeles frumos întreținute. Al doilea, cel nou cu intrare din B-dul Eliade, maaaaaare (unul dintre cele mai mari pe care le-am întâlnit), jucării multe și diverse, lumea destul de puțină că nu e foarte cunoscut încă, lumină din bulevard, suficientă seara pentru partea din față.

Parcul Floreasca

Parcul Floreasca – încerc să îmi aduc aminte, nu am mai fost de vreun an pe acolo, știu că erau trei locuri de joacă, unul la topoganul de piatră (din ăla vechi, de pe vremea noastră, de care mie îmi era o teamă incredibilă când eram copil pentru că era prea înalt), cu tartan, destul de mare și cu lume decenta, jucării diverse, potrivite și pentru cei mici (cel puțin al meu nu s-a plictisit deloc anul trecut când avea un an jumate), al doilea mititel, cu nispi, dar foarte potrivit pentru copiii mici mai ales că este și inchis frumos cu portiță astfel încât n-ai grijă că o taie pe alei. Al treilea nu mai țin minte cum era.

Parcul Kiseleff

Parcul Kiseleff – știu că multă lume îl preferă, mie ar trebui să-mi placă mult pentru că e parcul adolescenței mele, acolo am făcut liceul. Noi personal am încercat sa mergem de două ori acolo anul trecut și de fiecare dată am plecat dezamăgiți, lui David nu i-a plăcut, lumea era genul cu fitze și figuri. Știu ca sunt vreo două locuri de joacă de o parte și de alta a bulevardului cu același nume, dar cum a trecut ceva vreme de când l-am vizitat nu îmi aduc aminte mai nimic din el. Cred că o să îi mai dăm o șansă săptămâna asta și revin.

Parcul Sebastian

Parcul Sebastian – parc mic, de cartier, dacă stați în zonă si n-aveți mașină e ok, altfel….soare, aglomerat, lume… tot de cartier.

Parcul Moghioroș

Parcul Moghioroș – mai în regulă decât cel de mai sus, pentru că are mai multă vegetație, dar potrivit tot pentru cei care stau în zonă.

Ferma de animale

Ferma de animale – da, știu, nu e parc, dar pentru noi e succes garantat de fiecare dată. E departe, în comuna Pantelimon (se găsește modalitatea de acces la un search pe google), accesibil doar cu mașina.
Intrarea e vreo 7 lei pentru părinți și parcă jumătate pentru copii. Animale domestice de toate felurile, iepurași, ponei (și pentru călărie pentru doritori), ieduți, capre, găini, cocoși, vitei, etc.
Avantajul e că sunt în niște țarcuri deschise, pot fi mângâiați, de multe ori le dau chiar drumul pe pajiste. Multe foișoare pentru părinți, de stat la umbră, loc de joacă pentru copii cu topogane, leagăne, căsuțe (David e fascinat de căsuțele alea în care se prefac ei ca sunt la magazin, sau la bucătărie sau ei știu unde). Mașinuțe de pedalat, măgăruși gonflabili de călărit, pe scurt chiar au ce face acolo, noi de obicei stăm câte o zi întreagă, adică de pe la 11 până seara pe la 8.
Cam atit am vizitat noi 🙂 Prin Ion Voicu și prin Gradina Icoanei am fost mai demult și fiind prea mici n-au rezistat în top.
În rest, fii-meu e fascinat de scări, așa că o oprire la CCA de exemplu îi ajunge pentru o oră întreagă, la fel, o tură pe la fântâna nouă de la Universitate, aia cu vioară, e de mare succes. La fel, de multe ori în parcuri preferă să alerge pe pajiști, scări etc, sau să privim rățuștele, lebedele, păunii și alte zburătoare.
Voi în care parc vă duceți cel mai des cu ai voștri?

Guest Author: Anca Anghel 
„Despre mine, în câteva cuvinte, e mai greu… acum trei ani aș fi răspuns scurt că sunt finanțistă, mai exact specialistă în „inginerii financiare” în accepțiunea englezească a expresiei (consultant financiar), am 34 de ani, sunt căsătorită de 4 ani cu George, dar suntem împreună de 11 ani și la fel de îndrăgostiți ca la început, cu fluturași în stomac și tot.
Acum, aș răspunde că încerc să fiu o mamă cât mai bună pentru David Cristian, că teama mea cea mai mare e să reușesc să îl fac OM, că suntem genul de părinți care încercăm pe cât posibil să îi oferim un program cât mai variat, așa ca suntem continuu în cautare de lucruri interesante pentru el :)”

Sursă foto principală: Armanoide Mission Over/ Flickr.com.