Noi, cei mari, nu înțelegem de multe ori puterea și importanța jocului imaginar. Oricât de mult am încerca să fim aproape de cei mici atunci când în imaginația lor își fac loc tot felul de personaje și fapte nu putem ține pasul cu imaginația lor și cu felul în care vor ei să se finalizeze un anume lucru. Ba chiar de multe ori poate privim jocul imaginar cu scepticism și dacă ar fi să avem de ales poate am spune că am prefera ca cei mici să nu își mai imagineze parteneri de joacă sau noi roluri pe care aceștia le au. Cu toate acestea însă, mai mulți cercetători au demonstrat faptul că joaca imaginară le dezvoltă celor mici coordonarea, limbajul, ba chiar gândirea, întrucât imaginația lor va fi mult mai bogată odată cu aceste mici jocuri de rol.
Mai mult decât atât, dacă ar fi să ne gândim bine am observa faptul că cei mici se joacă în funcție de activitățile sau programul lor, de exemplu se joacă precum ar fi educatoarea atunci când știu că trebuie să meragă la grădiniță sau precum doctorul înainte de o vizită la doctor. Este felul lor de a primi acel confort de care cu toții avem nevoie pentru a continua activitățile de zi cu zi sau felul lor prin care înțeleg rolurile pe care le avem cu toții în viața de zi cu zi (asta apropo de jocul cu mama și tata) Cu alte cuvinte, deși pare greu de crezut, joaca îi ajută de multe ori pe cei mici să se pregătească pentru momentul în care vor crește și vor interacționa cu faptele adevărate, din care se nasc acum scenariile de joacă. Ba chiar joaca este începutul empatiei, care se formează atunci când cei mici încep să înțeleagă cu adevărat rolurile celorlalți din viața lor.
La fel se întâmplă și cu prietenii imaginari. Deși de multe ori avem senzația că doar amicii reali ar trebui să fie în viața celor mici, un prieten imaginar le oferă copiilor siguranța că acțiunile lui sunt coordonate doar de către ei. Cu alte cuvinte, oricât de ciudat ar suna într-o primă fază, copiii se simt nu doar în sigurață, dar deținând și controlul asupra jocului cu prietenul lor imaginar, tocmai de aceea există copii cărora le este foarte greu să renunțe ușor la amicii lor de poveste.
Să dăm o mână de ajutor imaginației
În loc de a le explica celor mici că ar fi bine să renunțe la prietenii imaginari sau la joaca lor cu lucuri numai de ei știute, cred că ar fi mult mai bine să le oferim spațiu nou de joacă. Vom reuși astfel nu doar să le susținem imaginația și creativitatea, dar și să le oferim spațiu pentru a se dezvolta în propriul ritm. În loc de locul special de joacă, ridicați-le celor mici un mic cort în casă pentru toate jucăriile reale sau nu, dacă ei spun că la cină vor veni și cu prietenul imaginar, explicați-le că nu este o persoană reală, că există doar în imaginația lor, dar că de dragul jocului o să-i trageți și acestuia un scaun la masă. Toate acestea vor trece, rămân doar amintirile, atât pentru părinți, dar mai ales pentru copii, la care se adaugă ajutorul oferit de imaginație celor mici, ajutor pentru acum și ajutor pentru viitor.
Sursă foto: woodleywonderworks/ Flickr.com.
