Cum învăț să îmi ascult corpul și să știu ce vreau, ce-mi doresc, ce-mi place și ce nu…
Procesul prin care am început să-mi ascult corpul, să învăț despre el și despre mine este de fapt unul foarte lung. A început acum mulți ani și de abia acum, după 5, aș putea zice că sunt cât de cât conectată cu el, cu mine, cu ”my-true-self”. Just the beggining…
Nu știu de unde să încep…cred că de la lucrurile foarte mici, de zi cu zi. De la cum mă îmbrăcam și mă pregăteam pentru o nouă zi, cum mă simțeam într-un anumit moment sau în altul, cum mă trezeam dimineața și cum adormeam seara, ce-mi pregăteam de mâncare, ce pofte aveam sau ce simțeam că-mi lipsește. Ce mirosuri preferam sau ce activități îmi doream să fac. Cu câtă energie îmi începeam dimineața și care era nivelul meu pe la ora 2 pm, când am observat că mintea și corpul meu intrau într-un ciudat repaos. Cât de mult îmi îngăduiam să mă odihnesc atunci sau când îmi era mai somn sau cât de mult trăgeam de mine, uneori de dimineața până seara. Toate aceste lucruri mici și repetitive sunt foarte importante iar eu nu le-am băgat prea mult în seamă. Când am început să o fac și să o fac conștient, perfect prezentă în corpul meu și în mintea mea și în ceea ce simțeam… atunci a început adevărata ”bătălie” dintre obișnuință și ”trezire”.
Corpul nu te păcălește niciodată. Senzațiile fizice din corp sunt cele mai reale, cele mai autentice (dacă pot să spun așa), cele mai bune instrumente pentru a decodifica ce se întâmplă cu tine, în această realitate. Și dincolo de aceste lucruri, senzațiile fizice din corp reprezintă modalitatea prin care te poți vindeca de răni și traume, de emoții, frici și multe alte lucruri.
Ce m-a ajutat pe mine în acest proces de ascultare a corpului meu
Tehnica TIPI – Tehnica de Identificare a Fricilor Inconștiente
Eu am învățat acum 2 ani această tehnică și, pe lângă beneficiile pe care mi le-a adus (deși, recunosc că nu am folosit-o prea des și nu că n-aș fi avut nevoie), cel mai important a fost că m-a făcut foarte conștientă de ce se întâmplă în corpul meu, într-un anume moment, când îmi apărea un nod în gât sau o amețeală sau o durere puternică undeva sau un disconfort sau orice… Pentru câteva secunde eram atentă, alertă și prezentă acolo, în corp, cu senzația ce-mi apărea, fără să judec, fără să mă ”lupt” să o fac să dispară. Pentru că asta este cel mai important: să nu o faci să dispară ci să o lași să evolueze, să îți facă treaba până la capăt. Pentru că acesta este un mecanism de vindecare al corpului, de vindecare nu numai de anumite afecțiuni ci de emoții și alte stări care ne poluează corpul.
Totul e limbaj. Și corpul îți vorbește
<< Da, când se instalează tăcerea cuvintelor, cel mai adesea, se trezeşte violenţa suferinţelor. Tot ceea ce nu poate fi spus în cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru. Este exact ceea ce Nenea Freud ne-a spus, acum mai bine de un secol, amintindu-ne că adevăratul traumatism, adevărata rană pe care o purtăm în noi nu este legată atât de mult de ceea ce ni s-a întâmplat, ci este legată mai mult de faptul că ceea ce am trăit nu a putut fi spus, împărtăşit, auzit de către cei care ne erau aproape>> Jacques Salome
