Confesiunile unui tată. Un weekend singur cu copiii: 9 lecții învățate.14 min read
Cum cineva trebuie să facă și bani în familia noastră, Dana mea s-a dus cu Sâmbure weekendul ăsta la “Femei pe Mătăsari’ iar eu am rămas singur acasă cu cei mici. De obicei ziua trece ușor pentru că mai sunt copii în cartier și ne vizităm – sau mai bine spus, ceilalți copii ne vizitează și timpul trece. Nu și de data asta, am rămas singur în cartier.
Petrec timp cu copiii, e motivul principal pentru care nu am un job la un birou și sunt recunoscător că am ocazia să fac acest lucru. Dar parcă nu am petrecut de ceva timp 3 zile împreună, doar noi trei. Nu a fost ușor dar a fost incredibil din mai multe puncte de vedere.
Iată ce am învățat:
1.
În primul rând – juniorul Iancu (2 ani și 8 luni) este foarte atașat de maicăsa și când ea e prin preajmă, pe mine nu prea mă bagă prin seamă, ba chiar refuză vehement interacțiunile cu mine. Acum nu a mai avut de ales și prin afecțiunea manifestată de el și dialogurile pe care le-am purtat simt că am primit multe cadouri. În fine ne-am conectat și noi pe bune și am interacționat și am făcut chestii împreună. Mi se pare super important ca fiecare părinte să petreacă timp one on one cu fiecare copil în parte.
2.
E super mega frustrant să gestionezi crizele legate de mese ale celor mici. Ba vreau aia, ba nu mai vreau aia. Te chinui să faci un fel de mâncare solicitat și apoi nu mai vrea, sau de abia se atinge de el. Norocul cățelului. O tot vedeam pe Dana cum facem câte 2-3 feluri de mâncare (în timp record!) la o masă și nu înțelegeam. Acum am înțeles. Și am învățat să apreciez efortul aparent insignifiant de a mulțumi poftele de mâncare ale celor mici. Sunt curios tare și direct interesat acum de cartea cu rețete pe care tocmai a lansat-o Tily Niculae – Rețete Sofisticate.
3.
Au fost vreo două momente în care am cedat, efectiv nu mai puteam cu nervii, totul ieșea pe dos, copiii erau agitați, se certau, făceau dezastru în casă, nu le convenea nimic, țipau eu nu puteam să fac nimic pentru mine, etc. Am cedat și am ridicat vocea la ei. Oribil! Cel mai îngrozitor lucru mi se pare ca unui copil să îi fie frică de părintele lui. Nu discut de violență fizică – alea sunt cazuri patologice și e super super trist că se întâmplă în atâtea familii. Sunt super recunoscător pentru cum m-au crescut părinții mei și copilăria pe care cam avut-o și NICIODATĂ nu am ridicat mâna să lovesc vreodată copiii. Dar violență verbală – ridicat vocea, mi-a mai scăpat. Mi-am propus să nu se mai repete. Imediat după i-am îmbărțișat și mi-am cerut iertare.
4.
Starea ta influențează direct starea copiiilor. Duminică ne-am am fost în două vizite. Am reușit să îmi păstrez calmul, probabil și pentru că am interacționat și cu adulți și chestia asta s-a văzut în comportamentul copiilor. Practic după-amiază am fost toți trei zen sau mă rog, semi-zen. Ne-am înțeles în privința programului, ce să mâncăm de seară, când să mergem la culcare – totul a fost pe liniște și pace. În contra-partidă, când am fost obosit, nervos, stresat – am transmis cu brio stările mele copiiilor.
5.
E super mișto să ai o soră mai mare. E super mișto să ai un frate mai mic. Au exista momente magice de tandrețe între cei doi, momente în care Ioana l-am îmbrăcat, i-a dat unghile cu ojă – dar și momente în care l-a luat în brațe când era supărat sau chiar când l-a adormit. Nu vreau să pun sarcina grijei pentru Iancu în cârca Ioanei dar atunci când se întâmplă firesc de la sine e o adevărată binecuvântare și pentru relația lor dar și pentru tine ca părinte. Sunt super curios cum o să evolueze relația lor și cum o sa continue să se ajute mai departe în viață. Auzim adesea de certuri între frați. Sau frați ajunși la maturitate care nu se înțeleg. E trist. Încurajați dragostea, respectul, joaca împreună, responsabilitatea și respectul între frați.
6.
Una dintre frustrările mele era că atunci când Dana adoarme copiii, de cele mai multe ori adoarme și ea cu ei și noi nu mai apucăm să stăm împreună singuri. Eh, weekendul ăsta în 2 nopți din 3, copiii m-au dovedit. Mi-am propus să nu adorm cu ei dar pur și simplu frecușul juniorului, răzgândelile cu privire la povestea citită, nevoia lui de afecțiune și apropiere înainte de a adormi mi-au indus și mie un somn profund. Copiii ne obosesc uneori mai mult decât ne dăm seama și e ok să recunoaștem și să urmăm nevoia proprie de odihnă.
7.
Fermitate. De multe ori pasam decizile cu privire la programul celor mici câtre Dana. Sau atunci când copiii se rugau de mine să le iau o acadea sau să le dau iPadul (sau orice alt lucru de care sunt conștient că nu le face bine) cedam ușor. Weekendul ăsta am experimentat fermitatea cu blândețe. Adică în loc să îi refuz și atât, pentru că eu sunt adultul și eu știu mai bine, i-am refuzat argumetând de ce nu e bine să bea suc la 9 seara sau să stea cu ochii în iPad înainte de culcare. Am constatat că dacă eu cred ceea ce spun, încet încet încep și ei să înțeleagă că îi sfătuiesc de bine. Atunci când părintele e sigur pe el în comunicarea unei decizii, și aduce argumentații ușor de înțeles de cei mici, lucrurile sunt clare pentru toată lumea și situațiile nedorite pot fi evitate.
8.
Atunci când ești singur îți dai seama cu adevărat câtă treabă e de făcut într-o casă cu copii. Gătește, pune masa, strânge masa, aspirator+mop sub masă, vase la spălat, strânge jucării, aspirator în casă, baie, strânge după baie, pijamale, șterge la fund. Toate par lucruri banale și firești însă atunci când le faci SINGUR pe TOATE își dai seama că nu sunt deloc puține și practic momentele care îți rămân să stai tu cu tine sau să faci altceva sunt foarte rare și scurte. Apreciam dinainte rapiditatea și iscusința cu care Dana jongla cu toate astea dar după weekendul ăsta aprecierea mea s-a multiplicat. Respectați-vă și ajutați-vă partenerii, respectați părinții singuri care cresc unul sau mai mulți copii, fiți recunoscători pentru dinamica familiei voastre. Îți vei mulțumi singur când vei vedea ce bine e să ajuți astfel încât partenera ta să nu fie epuizată.
9.
Sunt super norocos. Am ocazia să cresc alături de doi copii minunați, frumoși și sănătoși. Am o parteneră care este cea mai bună mamă pe care o putea avea cei doi și în același timp este alături de mine în tot planul nostru de viață comun. Îmi doresc să fiu și eu mai alături de ea și să ne împărțim timpul cu copiii și cu cele casnice mai eficient pentru că pe bune că nu e deloc ușor. Dar e așa de frumos.
Poate că toate conștientizările de mai sus ți se par niște truisme. Poate tu faci deja toate lucrurile astea în mod firesc. Felicitări! Ești foarte tare, really! Nu e deloc ușor și cred că e mare nevoie ca din ce în ce mai mulți tați să se comporte ca tine!
Ai ceva de completat? Ajută-mă să facem o listă cât mai completă, un ghid pentru tații care își doresc familii armonioase și relații fericite.
Lasă un comentariu:
