Viața a făcut să cunosc mai multe moașe. De-a lungul celor două sarcini și între ele, direct sau indirect, întâmplător sau nu…le-am cunoscut. Până să rămân însărcinată prima dată și să ajung la gimnastică și Lamaze auzisem de moașe de prin filme. Așa se numeau cele care ajutau mama să nască – acasă. Apoi am auzit că sunt și în maternitate. Auzisem că fac o facultate, că pot să însoțească o femeie de când rămâne însărcinată (drept dovadă că faceam cursuri Lamaze cu o moașă-studentă-la-facultatea-de-moașe), la naștere și puțin după, că te ajută cu alăptatul. Și cam atât.
Acum câteva săptămâni am cunoscut-o (și) pe Adina. Mi-a povestit povești de necrezut. Povești de la țară, cu fete tinere, pe care nu le vede nimeni de-a lungul sarcinii, care ajung la spital/maternitate doar atunci când le vine momentul să nască, unele care nici nu știu că în pântecul lor, pe lângă copil mai este și o placentă. De ce se întâmplă asta și poate și mai rău? Pentru că nu există niciun fel de educație în acest sens, nu mai există comunitățile de la sate unde cele mai în vârstă le învață pe cele mai tinere ce și cum se întâmplă. Și poate prea puțină lume știe (la sat sau la oraș) că o moașă ar putea informa, consilia, vizita, asculta, consulta o femeie înainte de a rămâne însărcinată, de-a lungul sarcinii și după naștere, ca ajutor și susținere pentru mamă și copil.
De ce s-a pierdut atât de mult la noi în țară obiceiul de a consulta o moașă și de ce meseria de moașă e atât de rară (adică atât de puțin căutată)? De ce totul este super-medicalizat, de ce doctorii se ocupă de tot când de cele mai multe ori poate nu este treaba lor… moașele putând foarte bine să preia din toate aceste atribuții (care înainte erau ale lor).
Dupa absolvirea a patru ani de facultate ce urmăresc curicula europeană în domeniu, moașele din Romania sunt abilitate, conform legii în vigoare (OUG 144/2008), să furnizeze următoarele servicii de sănătate:
a) asigurarea unei bune informări şi consilierea în materie de planificare familială;
b) diagnosticarea sarcinii, apoi supravegherea sarcinii normale, efectuarea examinărilor necesare pentru supravegherea evoluţiei sarcinii normale;
c) prescrierea sau consilierea privind examinările necesare celei mai timpurii diagnosticări posibile a sarcinilor cu riscuri;
d) stabilirea unui program de pregătire a viitorilor părinţi şi consilierea lor în materie de igienă şi alimentaţie, asigurarea pregătirii complete pentru naştere;
e) îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi monitorizarea stării fetusului în utero prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;
f) asistarea naşterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei şi în cazuri de urgenţă practicarea naşterii în prezentaţie pelviană;
g) recunoaşterea, la mamă sau la copil, a semnelor de anunţare a unor anomalii care necesită intervenţia unui medic şi, după caz, asistarea acestuia; luarea măsurilor de urgenţă care se impun în absenţa medicului, în special extragerea manuală a placentei, urmată eventual de examinarea manuală a uterului;
h) examinarea şi îngrijirea nou-născutului; luarea tuturor iniţiativelor care se impun în caz de nevoie şi practicarea, după caz, a resuscitării imediate;
i) îngrijirea mamei, monitorizarea progreselor mamei în perioada postnatală şi acordarea tuturor sfaturilor utile privind creşterea nou-născutului în cele mai bune condiţii;
j) acordarea îngrijirilor prescrise de medic;
k) elaborarea rapoartelor scrise necesare;
l) desfăşurarea de către moaşele licenţiate de activităţi de educaţie în instituţii de învăţământ pentru pregătirea viitoarelor moaşe, activităţi de cercetare şi în cadrul programelor de educaţie continuă. Extras din OUG 144/2008
Pentru că moașele vor să fie văzute, cunoscute și recunoscute, vor să fie cerute de mame, vor să fie prezente în viețile femeilor, familiilor, pe 5 Mai au sărbătorit și în România, Ziua Internațională a Moașelor iar pe 23 Mai, în Parcul Herăstrău, vă invită la Picnic cu Moașe. Toate detaliile le găsiți aici.
