Sunt tare bucuroasă că am reușit să ajung și să stau la prima dintre cele două conferințe ale lui Alfie Kohn ținute sâmbăta
trecută, chiar dacă o parte din timp mi l-am petrecut pe podea, jucându-mă cu băiețelul meu și trăgând cu urechea la talentatul vorbitor. Fiindcă așa mi s-a părut Alfie încă din primele 5 minute. A reușit să țină o sală întreagă în priză timp de 3 ore, punctându-și discursul cu mici glume și concentrând cele mai importante idei în fraze de pus pe perete:
Children learn to make good decisions by making decisions, not by following instructions.
Am avut onoarea de a vorbi cu el vreo 5 minute înainte de conferință, în care sigur m-am bâlbâit de emoții și am uitat mult din ce voiam să-i zic. 🙂 Am reușit să-i mulțumesc pentru articolele pe care mi-a permis să le traduc, pentru toată munca pe care o depune pentru a schimba viețile copiilor și pentru a ne ajuta pe noi, părinții, să ne creștem copii cu iubire și respect.
Apoi l-am rugat să se semneze pe exemplarul meu din Parenting necondiționat, pe care acum scrie nemeritat ”To Andreea, who helped bring me to Romania” . Mă credeți că de emoții am citit ce-a scris abia după ce am revenit la locul meu?
Revenind la conferința în sine, mi-a plăcut mult cum a structurat totul. A pornit cu un exemplu de clasă în care copiii învață colaborând, iar profesorul observă și intervine discret, doar la nevoie. Apoi a intrat în miezul discursului: principalele caracteristici ale școlilor bune în contrast cu practicile nocive care lipsesc din acestea, dar abundă în școlile convenționale.
N-am avut cum să notez (băiețelul meu nu se dezlipește de mine), dar cred că pot enumera câteva dintre caracteristicile unei școli/clase bune:
– mare parte din control stă în mâinile copiilor – profesorul nu e autoritatea absolută, ci e ”in control of giving the children the control”
– accentul cade pe învățarea autentică, profundă și plină de semnificație pentru copil, nu pe memorarea unor fapte și cifre
– colaborarea este pe primul loc – competiția lipsește cu desăvârșire (nu există premii, concursuri, olimpiade)
– evaluarea este raportată la sine, nu la ceilalți și nu se exprimă în calificative – profesorul evaluează observând și nu pentru a penaliza, ci pentru a ajuta acolo unde simte că e nevoie (fără teste, lucrări de control, examene etc.)
– disciplina se obține solicitând colaborarea copiilor cu respect și empatie, nu prin pedepse și recompense
– programa, dacă există formulată ca atare, este decisă cât mai mult de elevii înșiși, nu de profesor sau, mai rău, de o autoritate îndepărtată
– orarul și planificările materiilor sunt flexibile, pentru a se adapta ritmului în care progresează copiii
Mă opresc zici, fiindcă risc să nu termin postarea până se trezește Pavel.
Mi-a plăcut mult că pasiunea lui pentru ceea ce face și promovează se simte în tonul lui, în gesturi și mimică. Mi-a plăcut mult cum a reușit să prezinte perspectiva copiilor care se confruntă cu practicile nocive din școală. Mi-a plăcut cum a lăsat timp pentru mici exerciții pentru părinții și profesorii care au venit să-l asculte. Mi-a plăcut că n-a folosit niciun artificiu tehnologic pentru a-și colora discursul și asta mi-am dat seama abia la sfârșit. N-a pus niciun filmuleț, nicio prezentare, nimic. Și nici n-a fost nevoie.
Închei cu răspunsul pe care l-a dat unei întrebări dificile: Ce facem dacă tot ce avem la îndemână e o școală convențională? Transcriu aproximativ:
1. Never ever talk to your children about grades! Talk to them about what they did, what they liked, what they felt in school, but never ever ask them about grades.
2. Try to change things yourself. Get other parents to support you. Instead of writing a letter to the authorities on your behalf alone, write on behalf of ten more parents. Talk to the teachers and stand up for your children. Tell them they can’t keep doing things this way just because it’s the way they’ve always done them.
3. If you see that real learning is missing in your child’s class, step in and do it yourself at home. If the teacher teaches about ball-bearings by giving out a dry definition to memorize, show your child an actual ball-bearing and let him play with it and ask questions and formulate hypothesis and then try to confirm them.
Nu luați ultimul punct ca un îndemn la educația acasă, deși poate părea așa. Alfie e mai degrabă interesat de îmbunătățirea școlilor, chiar și cu puțin, decât de fenomenul HS. Nu am avut curiozitatea să-l întreb direct, fiindcă mereu am avut impresia că, deși avem același “inamic”, luptăm pe fronturi diferite și cu arme diferite. Ce contează este scopul apropiat și faptul că ne putem ajuta reciproc pentru a îmbunătăți viețile copiilor noștri.
Regret că n-am putut sta și la conferințe de parenting. Sunt convinsă că aș fi aflat multe lucruri noi, însă n-am putut să-i răpesc lui Pavel chiar toată ziua. Vă invit să citiți câteva impresii ale altei mămici: http://bogdanasblog.blogspot.ro/2013/11/live-blogging-alfie-kohn-parenting.html.
Voi ai fost la conferință? Cu ce impresie ați rămas?
Trackbacks/Pingbacks