Există ceva dincolo de pedepse și recompense. Există ceva mult mai frumos dincolo de condiționări, urlete, agresivitate (și nu numai fizică). De sentimente înăbușite, emoții reprimate, umilințe înghițite… Există ceva mai mult decât manifestarea puterii și a voinței proprii în numele autorității sau educației. Și asta am aflat de câțiva ani (și mai mult după ce am citit Parenting necondiționat – a lui Alfie Kohn) și mă străduiesc să țin minte ori de câte ori deschid gura în fața copilului, ori de câte ori sunt cu nervii întinși la maxim, ori de câte ori simt că o iau pe arătură. Pentru că arătura asta imi este atât de cunoscută, de nu mai reușesc să mă pun pe un drum drept. Din păcate se întâmplă asta pentru că așa am învățat că este viața. In familie, în școală, în comunitate… Nu e plăcut să auzim asta, dar nici să o trăim. Chiar este nevoie să dăm un reset, să ștergem tot ce nu ne mai e de folos, să primenim înăuntrul nostru și să aerisim bine de tot, pentru a avea cu adevărat o șansă să îi creștem altfel pe copiii aceștia, care chiar sunt altfel decât am fost noi sau părinții sau bunicii noștri.
Și în timp ce vindecăm în noi ceea ce ne împiedică să fim și să acționăm așa cum ne-am dori, este nevoie să știm ce să facem, cum să facem să schimbăm situația, să ne schimbăm pe noi. Mie mi-a plăcut foarte mult ce scrie Alfie Kohn în cartea Parenting Necondiționat:
Principiile de bază ale parentingului necondiționat
1. Reflectați.
2. Regândiți-vă solicitările.
3. Concentrați-vă asupra obiectivelor pe termen lung.
4. Puneți relația pe primul loc.
5. Schimbați-vă perspectiva, nu doar acțiunile.
6. Respect.
7. Fiți autentic.
8. Vorbiți mai puțin, întrebați mai mult.
9. Țineți cont de vârsta copilului.
10. Când copilul face ceva, gândiți-vă întotdeauna la cel mai întemeiat motiv.
11. Nu spuneți ”nu” nejustificat.
12. Nu fiți rigid.
13. Nu vă grăbiți.
Simplu, la obiect, ușor de înțeles (descrierea pe larg – o găsiți în carte). Greu de pus în practică? Pentru mine destul de greu. Poate voi aveți mai mult noroc… Recunosc. Chiar nu îmi e ușor de loc. Unele lucruri le-am deprins mai repede, altele sunt încă la nivel de voință (nu-mi sunt firești, am nevoie încă de determinare să le aplic). Și asta este doar o mică parte din ceea ce mai am de învățat.
Peste un an little miss va merge la școală. Am început deja de vreun an, doi, să fiu atentă la ceea ce se întâmplă în școlile de la noi, din experiențele directe ale prietenilor noștri cu copii. Nu de la televizor, ci direct, de la oameni care trec prin asta. Și îmi aduc și eu aminte cum eram, ce făceam, ce se întâmpla atunci când eram la școală. Pentru ce am învățat eu, cum am învățat și… la ce oare mi-o fi folosit… Nu vreau ca și copiii mei să aibă aceleași experiențe, doar pentru că așa se face și acum, după aproape 30 de ani. Și mă intorc iar la Alfie Kohn care vorbește de mult timp și vorbește tare tare, să-l audă toți cei care ar trebui să-l audă, că lucrurile trebuie să se schimbe, că lucrurile trebuie făcute altfel. Vorbește despre inutilitatea temelor de acasă, vorbește despre motivația copilului (de a învăța, de a face orice până la urmă), despre pericolul recompenselor, despre competiția de peste tot. Poate găsim justificări în multe (teme, recompense, competiție) și găsim argumente cum că ele ar trebui să existe căci altfel n-ar mai fi nimic interesant în lumea aceasta. Dar nu ne gândim puțin cum a ajuns lumea aceasta? Ne place cum a ieșit?
Și pentru că tot vă zic de Alfie Kohn și cât de fain vorbește el, poate ar fi bine să-l ascultați chiar voi. Revine în București, peste o lună.
Conferințele Alfie Kohn – 22 noiembrie
Dincolo de disciplina convențională (1) (10.00 – 13.00): Ce e în neregulă cu pedepsele sau recompensele.
Alfie Kohn ne va arăta că recompensele şi pedepsele sunt două faţete ale aceleiaşi monede şi că niciuna nu cumpără mai mult decât obedienţa temporară a copilului.
Manipularea comportamentului – prin time-out, laude, privilegii oferite sau retrase – nu-i va ajuta niciodată pe copii să se gândească la ce fel de oameni îşi doresc să devină. În loc să-i încurajăm pe copii să-şi asume răspunderea propriilor acţiuni, îi facem dependenţi de pedepse sau de recompense. În loc să promovăm generozitatea şi compasiunea, îi deteminăm să se concentreze asupra consecinţelor pe care le are faptul că le fac pe plac adulţilor.
Dincolo de disciplina convenționala (2)14.30 – 17.30: De la condiționări și amenințări la cooperare și înțelegere – instrumente practice pentru părinți și pedagogi.
Alfie Kohn susţine că, pentru a-i ajuta pe copii să devină oameni buni, este important să abandonăm strategiile autoritare în favoarea unor abordării bazate pe cooperare. Nu veţi pleca cu o reţetă – căci este imposibil să oferi sfaturi care să se potrivească tuturor copiilor -, ci veți descoperi câteva linii directoare ce pot fi adaptate în funcţie de situaţia fiecărei familii sau clase. Angajamentul de a adopta un stil de educație bazat pe colaborare ne obligă să fim atenți şi la ce anume le cerem copiilor, nu doar la tehnicile prin care să-i determinăm pe copii să facă ce le cerem. Ne obligă să ne schimbăm presupunerile legate de motivaţia copiilor şi poate chiar cele legate de natura umană. Ne îndeamnă să avem curajul să ne imaginăm cum arată lucrurile şi din perspectiva copiilor şi să le oferim acestora un cuvant de spus în propria lor viaţă, renunţând noi la o parte din control.
Mai multe detalii despre conferințe, înscriere, plată etc găsiți pe Totul despre mame – coorganizator al conferințelor, alături de ACNV.
Featured Image
