Școala este, pentru majoritatea copiilor, o experiență inevitabilă. Chiar și în țările cu o mișcare homeschooling puternică, copiii educați acasă reprezintă un procent foarte mic. Iar părinții care aleg sau își permit un sistem educațional alternativ sunt iarăși o minoritate.
Ce-i de făcut pentru a-i ajuta pe cei peste 90% dintre copii care vor trece prin școală? Căci au nevoie de ajutorul familiei pentru ca această experiență să fie cât mai puțin stresantă și dureroasă posibil. Un prim pas pe care îl văd ar fi încercarea părinților de a înțelege cât de complex este răspunsul la întrebarea ”Cum a fost azi la școală?”, câte sentimente, emoții, nuanțe colorează viața de elev a copilului. Ar fi ideal să facem o incursiune în trecut și să ne amintim propriile zile de școală. Așa am putea să vedem lucrurile și din altă perspectivă decât cea a părintelui preocupat de succesul copilului său. Să le vedem din bancă, cu ochii celui ce-a luat nota mică la lucrare, s-a certat cu colegul de bancă, n-a înțeles teoria lui Pitagora si i-e rușine să întrebe, n-a putut dormi ca lumea și nu știe cum se va putea mobiliza pentru teză. Ca acestea sunt multe altele, în fiecare zi. Pentru adultul cu grija zilei de mâine, ele pot părea minore. Dar pentru copil nu sunt nicidecum așa. Nu le poate da la o parte zicând cu zâmbet ușor condescendent ”Eh, copilării…”
Un ajutor ne poate veni din partea lui Michael Thompson, doctorul în psihologie de care v-am mai povestit acum ceva vreme și care va veni în București în septembrie. Ce are de-a face Michael Thompson cu școala? Destul de multe, începând cu experiență de psiholog supervizor la o școală din SUA și culminând cu cartea sa The Pressured Child, în care conturează cu sensibilitate viața emoțională de dincolo de suprafață a copilului în relație cu școala.
”A direct, compassionate, and tremendously honest book about the issues that really shape children’s lives. Through his own wise and helpful insights, Michael Thompson makes us remember, visualize, and understand the emotional, social, and educational complexities of the school universe in which our children live and grow and, often, struggle. This is a book for parents who truly want to understand and truly want to help–compelling, reassuring, and valuable.”
Perri Klass, M.D., coauthor of Quirky Kids
”Michael Thompson has written a very special book. For all parents who feel helpless because they no longer understand their children’s daily struggle, The Pressured Child is a true gift, helping us to see life through young people’s eyes. With the trenchant insights that only Michael Thompson can offer, he takes us along for a ride that few adults have ever known.”
Rachel Simmons, author of Odd Girl Out: The Hidden Culture of Aggression in Girls
”Michael Thompson’s depiction of the inner life of today’s stressed kids is remarkable–poignant but also very sobering. Any parents who read this book are going to look at themselves and their kids in a whole new way. This is a book that can make a real difference in the lives of today’s kids.”
Anthony E. Wolf, Ph.D., author of “Mom, Jason’s Breathing on Me!”
Pe site-ul său oficial găsiți o rubrică de sfaturi de unde puteți lua idei utile pentru a gestiona situațiile dificile în general, nu doar pe cele legate de școală. Sau îl puteți auzi vorbind despre relația copil-școală în cadrul conferințelor sale, și anume sâmbătă, 21 septembrie, de la 9:00. Iată o scurtă descriere a prezentării:
Michael descrie călătoria interioară pe care o parcurg copiii în anii de învăţământ. Le reaminteşte părinţilor cum copiii nu se judecă pe ei înşişi după note: ci îşi privesc propria dezvoltare în alţi termeni, mereu în căutare a trei lucruri: conectarea, recunoaşterea şi un sens de putere. Michael povesteşte cum copiii găsesc aceste trei lucruri şi în alte sfere ale şcolii decât cea a notelor.
Prezentarea se adresează atât părinţilor cu copii şcolari, cât şi părinţilor cu copii mici, fiindcă şcoala este un moment al vieţii atât de apropiat tuturor vârstelor şi unul din subiectele cele mai dificile în relaţia părinte-copil.
Există trei tipuri de copii în şcoală:
1) aceia a căror călătorie e plină de success
2) aceia a căror călătorie se caracterizează printr-o luptă cronică, dar gestionabilă şi
3) aceia a caror călătorie e presarată cu furie şi disperare.
Fiecare din aceste călătorii are presiunile sale diferite. Şi fiecare copil e într-o permanentă căutare de strategii pentru a face faţă presiunilor pe care le simte.
Mai multe detalii găsiți pe pagina dedicată conferinței Relația copil-școală și cum cultivăm responsabilitatea copiilor.
e atat de frumos cand in clasa I intra copii de mana cu d-nul sau d-na invatatoare. e o priveliste minunata. am insa o problema si o am de cand eram soim al patriei si pana astazi, cand sunt d-na de la catedra.si anume … d-na este mama de la scoala. stiti, 8 martie care mi-e nesuferit total.Nu, nu e mama sau tata. E un om care munceste si care, din pacate, nu prea tine legatura cu fostii elevi ptr ca vin alte valuri de copii.Sau care e incantat ca are o influenta mai puternica asupra copilululi, adoescentului, decat parintele! putini sunt cei care isi fac treaba corect. Dascali care nu fac deloc caz de statutul lor, doar predau, se pregatesc temeinic acasa,nu alearga sa devina populari sau spaima scoii.Eu, una, stiu ca am pacatuit.Dar de cand stau acasa cu baietii am inteles mai bine statutul si pozitia profesorului in societate. transmite cunostinte, formarea de caracter trebuie sa revina parintelui. ar fi minunat daca in scoli ar ramane doar cei care isi fac treaba cum trebiue. nu cei care sunt doritori de adulatii, putere, statut social,daruri etc. un profesor este ca un medic, zugrav,agricutor.Nu trebuie exterminat nici idolatrizat 😉