Povesteam acum ceva timp despre sistemul de educație din Finlanda unde testele sunt rare, notele de la aceste “lucrări de control” așa cum le știm noi nu sunt trecute în niciun registru, iar rezultatele sun uimitoare: copiii învață ce le place și încearcă să se specializeze din timp pe o anumită materie. Doar anumite examene sunt importante și de acelea trec elevii atunci când împlinesc o anumită vârstă.
Prima mea experiență cu un test la care am luat o notă mică a fost în primii ani de școală, la Limba și Literatura Română. Țin minte și acum, după ce au trecut zeci de ani, că aveam o poezie de Tudor Arghezi pe care o știam pe de rost, tocmai de aceea am și ridicat mână atunci când am fost cu toții întrebați cine își dorește să spună poezia. În momentul în care doamna învățătoare m-a ales tocmai pe mine m-am ridicat mândră în picioare și am uitat totul, nici măcar un cuvânt nu mai știam din ea, nimic. Rezultatul? O notă frumoasă de 4, nimeni nu m-a crezut că eu chiar învățasem poezia cu pricina, dar din cauza emoțiilor sau mai știu eu ce am avut un blocaj de moment și nu am mai știut boabă din ea. Concluzia mea de atunci? Să învăț (a se citi “tocesc” pentru că o poezie nu se învață, se tocește pe de rost) mai bine și să nu mă mai ofer niciodată prin a ridica mână. Concluzia mea de acum: testele nu fac nimic altceva decât să oblige copiii să învețe UN ANUMIT lucru fix ÎN TERMENII impuși de educatori, nici mai mult, nici mai puțin, mai scurt și pe înțelesul atât al elevilor, cât și al profesorilor și părinților: lucrările de control ne standardizează inteligența.
Nimic mai greșit, chiar dacă luăm în considerare lucrări foarte vechi, precum cele 9 tipuri de inteligență pe care le-a enumerat Howard Gardner: verbală, logică, muzicală, spațială, cinetică, interpersonală, intrapersonală, naturistă și spirituală, tipuri de inteligență care arată clar că testările clasice ale IQ-ului de exemplu nu vor avea niciodată rezultate bune în niciun context.
De ce NU e bine să avem teste standarizate în școli?
– pentru că nu toți elevii sunt la fel, drept urmare trebuie tratați diferit,
– pentru că educația nu constă în testare, ci în educare, așa cum de altfel ne dăm seama de la simpla denumire,
– pentru că și un test personalizat poate avea rezultate incorecte dacă ne gândim la emoțiile unui copil, la starea prin care trece sau la o zi pur și simplu mai proastă decât alta,
– pentru că nimeni nu trebuie să fie bun la toate materiile, ci doar la cele care contează.
Și nu în ultimul rând pentru că sunt aducătoare de stres pentru toată lumea, dați click pe PLAY la clipul de mai jos pentru a vedea prin ce trece un elev care are de dat un test de rutină:
Voi ce părere aveți cu privire la testarea standardizată a copiilor?
Sursă foto: Eric E Castro/ Flickr.com.
