de Idzie Demaires

Una dintre cele mai întâlnite îngrijorări legate de unschooling sunt posibilele ”lacune”. Dacă copiii neșcoliți învață doar ce îi interesează, nu vor avea lacune în educație?

Mi se pare că această întrebare provine dintr-o gândire ”foarte” școlărească: o gândire care spune că școlile au răspunsul. Că tot ce e ales pentru programa școlară este Important și TREBUIE învățat la un moment dat pentru ca elevul să fie un membru funcțional al societății! Vine dintr-o presupunere că guvernul știe care sunt cunoștințele esențiale pentru fiecare ființă umană. Și mai vine din credința că există un corp de cunoștințe esențiale care trebuie învățate!

Nu sunt deloc de acord.

Guvernul vrea ca copiii să învețe lucrurile ce vor ajuta sistemul însuși, nu cele bune pentru individ sau comunitate. Există în școală și lecții mult mai importante, cel puțin pentru sistem, decât ceea ce se” învață” despre ”materiile de bază” (vezi articolul lui John Taylor Gatto – The Six Lesson School Teacher).

Nu sunt de acord nici cu faptul că ar exista anumite ”materii principale” care trebuie învățate. După părerea mea, o comunitate sănătoasă este alcătuită dintr-o mulțime de oameni cu multe aptitudini, experiențe și baze de cunoștințe diferite. Lucrurile importante pe care trebuie să le învețe fiecare individ sunt cele care contează pentru acel individ. Ideea unor ”lacune în cunoștințe” este chiar ridicolă, de fapt, din moment ce putem fi cu toții de acord că există o cantitate colosală de informații. Nimeni nu poate spera să absoarbă mai mult de o infimă parte din cunoștințele acumulate care-i stau la dispoziție, așa că toți, indiferent de educație, vom avea ”lacune”! Întrebarea e dacă cunoștințele pe care le ai sunt alese de tine, semnificative și utile pentru tine, sau sunt alese de altcineva și băgate pe gât ”pentru binele tău”.

Și chiar dacă ar trebui să aleg lucrurile care cred că ar fi cu adevărat bune pentru toată lumea, aș alege lucruri care mi s-ar părea că eliberează și ajută oamenii să depășească sistemul acesta oribil. Nu ar arăta deloc ca o programă școlară. Aș spune că toți ar trebui să știe cum să aibă grijă cu adevărat de ei înșiși. Să aibă cunoștințe de bază despre sănătate, despre cum te poți trata de o mulțime de afecțiuni comune folosind remediile naturale, despre o nutriție bună (cea adevărată, nu ghidurile prostești promovate de guverne), despre cum să găsești/crești propria mâncare și cum să-ți construiești un adăpost, despre cum să iei decizii atât individual, cât și în colectiv, și cum să trăiești într-un mod pașnic și pro-comunitate cu cei din jurul tău. Cred că aceste lucruri sunt mult mai importante decât algebra sau capitala statului Oklahoma (scuze, Oklahoma. A fost primul nume care mi-a trecut prin cap! 😉 ).

Ideea conform căreia ar exista un corp esențial de informații este răspândită, din păcate. Chiar și cei mai mulți practicanți ai homeschooling-ului, precum și mulți practicanți ai unschooling-ului, cred că există materii de bază, chiar dacă nu acceptă ideea școlărească de a le preda. Așa credeam și eu și separam ceea ce învățam în ”materii”. De fapt, încă mă mai surprind făcând asta uneori! Dar mi se pare mai eliberator să trec de asta, să nu mă mai gândesc la viață ca având vreo legătură cu ”materiile” și să nu mai plasez diversele activități și tipuri de învățare sau de cunoștințe într-o ierarhie a importanței pe baza modului școlăresc de a gândi al societății noastre. Încerc în schimb să mă las purtată înspre lucrurile care pur și simplu mi se par cele mai bune, cele mai importante și eliberatoare pentru mine, indiferent dacă acestea sunt considerate sau nu importante de către restul lumii!

Pace,

Idzie

Preluat de pe I’m Unschooled. Yes, I Can Write și tradus cu acordul autorului. Poți citi articolul în original aici.

Idzie se descrie deseori drept un copil neșcolit, vegetarian, animist, anarhist-ecologist, feminist și hippie. A renunțat la grădiniță și a crescut în schimb urmându-și variatele pasiuni și înțelegând lucrurile în ritmul ei. A devenit pasionată de unschooling și educația bazată pe libertate în ultimii ani de adolescență, iar în cei câțiva ani de atunci a dezvoltat un cunoscut blog numit I’m Unschooled. Yes, I Can Write, a participat la multe conferințe și întâlniri legate de unschooling, a ținut discursuri despre unschooling la diverse evenimente și și-a publicat câteva articole în publicații educaționale (Life Learning Magazine, Our Schools, Our Selves).