3. Cum vom putea preveni ca parintii bigoti sau cu idei inguste sa isi educe copiii in acest fel?

Prima intrebare la care trebuie sa raspundem este : avem dreptul de a o face? Si chiar daca am crede ca da, oare o putem face ?

Una dintre diferentele dintre o tara libera si un stat politienesc, intotdeuna m-am gandit, este ca intr-o tara libera, atata vreme cat respecti legea, poti crede in orice doresti. Credintele tale nu sunt treaba guvernului. Cu atat mai putin nu este treaba guvernului sa decida ca un set de idei este mai bun si altul mai rau sau ca scolile ar trebui sa promoveze setul de idei bune si sa le respinga pe cele rele. Am renuntat la aceste principii? Si daca nu am facut-o, chiar dorim sa o facem?
Sa presupunem ca vom ceda guvernamantului aceasta putere prin scolarizarea obligatorie, de a promova ideile bune si de a le respinge pe cele rele. Cui ii dam putere de a decide care sunt cele bune si care cele rele? Puterii legislative? Comisiilor statale ale educatiei? Administratiei fiecarei scoli?

Oricine se gandeste serios la aceste intrebari, va fi de acord imediat ca nimeni din guvernamant nu ar trebui sa aiba o asemenea putere.
De aici rezulta ca oamenii au dreptul nu numai sa aiba ce credinte vor, dar si sa isi educe copii in acord cu ele. Nu putem spune ca unii oameni au acest drept, pe cand altii nu il au. Unii vor intreba: dar ce e de facut cu cei ce au prejudecati, sunt bigoti si superstitiosi? Cu siguranta doar nu putem lasa acesti oameni sa incerce sa isi invete copiii ca unele rase sunt superioare sau ca pamantul este plat? Eu le-as raspunde: si care e alternativa?
Daca spunem, asa cum multi ar dori poate, ca oamenii pot spune copiilor orice doresc, atata timp cat este adevarat, ne intoarcem la prima intrebare: si cine decide ce este adevarat? Daca suntem de acord – asa cum imi inchipui si sper ca o facem – ca nu exista nicio autoritate politica si nimeni in care putem avea totala incredere sa decida, asta inseamna ca nu putem da scolilor dreptul de a spune tuturor copiilor ca anumite idei sunt adevarate si altele nu sunt. Din moment ce orice scoala, ori prin ceea ce spune, ori prin ceea ce practica, trebuie sa promoveze anumite idei, rezulta ca in timp ce persoanele care aproba aceste idei cred ca ele ar trebui sa fie promovate si predate in scolile publice vor fi foarte incantate, persoanele care nu le aproba ar trebui sa aiba alternative.

Unul dintre motivele pentru care un numar din ce in ce mai mare de oameni se opun cu pasiune scolilor publice, este acela ca scolile publice se comporta de parca cineva le-ar fi dat in mod explicit si legal puterea de a promova anumite idei si a respinge altele. Un numar mic de persoane reprezentand birocratia din domeniul educational la nivel statal si federal, care in mare controleaza ce fac si ce spun scolile, folosesc din ce in ce mai mult scolile pentru a promova orice idee se intampla sa-si imagineze ca ar fi buna pentru copii sau pentru tara. Dar noi nu am decis niciodata, prin nicio procedura politica sa dam scolilor asa o putere, cu atat mai putin nu am cazut de acord asupra ideilor pe care am dori sa le promoveze scolile. Dimpotriva, este foarte posibil ca multi oameni sa fie in dezacord total cu multe dintre ideile pe care le promoveaza scolile.

Chiar daca am fost cu totii de acord ca scolile ar trebui sa incerce sa respinga ideile inguste si bigotismele, ar trebui totusi sa ne intrebam: functioneaza?
In mod sigur, nu. In definitiv, cu exceptia catorva pusti bogati, majoritatea copiilor din tara au mers la scolile publice de cateva generatii. Daca scolile ar fi fost asa de bune pe cat pretind la respingerea prejudecatilor, ar fi trebuit sa nu mai existe oameni cu prejudecati deja. La o privire rapida la orice program de stiri, vedem cu usurinta ca au ramas o gramada. De fapt, cred ca exista mai putin suport in aceasta perioada decat inainte pentru toleranta si o minte deschisa, din partea scolilor care se presupune ca promoveaza chiar asta.

Articol preluat de pe http://educatielibera.blogspot.ro cu acordul traducatorului.