În 1980 Marlene Bumgarner, mamă care își educa acasă copiii, l-a găzduit pe autorul John Holt pe când acesta se afla în California pentru o conferință. În vreme ce el se juca în grădină cu cei doi copii, John și Dona Ana, Marlene i-a luat un interviu pentru revista bilunară Mothering.

Care este filozofia dumneavoastră privind învățarea?

În esență, că animalul uman este un animal care învață; ne place să învățăm; avem nevoie să învățăm; ne pricepem la asta; nu e nevoie să ni se arate cum sau să fim obligați să învățăm. Procesul este oprit de oamenii care intervin sau încearcă să-l reglementeze ori să-l controleze.

De ce homeschooling?

E o întrebare importantă. Marile avantaje sunt intimitatea, controlul propriului timp, flexibilitatea programului și posibilitatea de a răspunde la nevoile și înclinațiile copilului. Dacă el se simte puțin obosit sau scos din ritm, puțin bolnav sau somnoros, nu-i nimic, o luăm mai încet și lucrurile se petrec în mod calm și ușor. Când se simte plin de energie și zvăpăiat, ne înhămăm la proiecte importante, încercăm să facem lucruri mari, ne uităm pe cărți mai grele. Și cred că școlile ar putea face mai multe pentru a ajunge la o asemenea flexibilitate, dar nu fac nimic. Vreau să fie clar că eu nu văd homeschooling-ul ca un răspuns la problemele școlilor. Consider căminul ca fiind baza adecvată pentru explorarea lumii pe care o numim învățare sau educație. Căminul ar fi cea mai bună bază indiferent cât de bune ar fi școlile. Relația normală a școlilor cu căminul este la fel cu cea a bibliotecilor sau a patinoarului cu căminul. Sunt o resursă suplimentară.

Dar școala este o instituție artificială, pe când căminul este una naturală. Există o mulțime de societăți fără școli, dar niciuna fără cămine. Căminul este centrul cercului din care pornim în toate direcțiile, deci nu e de conceput ca îmbunătățirea școlilor să mă facă să mă răzgândesc în privința asta.

Ce se face în cadrul homeschooling-ului?

Despre asta e revista Growing Without Schooling, desigur. Ce se face depinde mult de cum e viața celui care face homeschooling. Multe familii au afaceri, ferme de subzistență, meșteșuguri sau diverse tipuri de activități în care sunt implicați părinții și copiii deopotrivă. Copiii doar iau parte la viața adulților oriunde se află aceștia, iar întrebările primesc răspunsuri pe măsură ce apar. Alți oameni muncesc în afara casei și pot avea un mod de viață mai convențional.

Nu cred în programe formale fixe, dar se poate ca la început atât părinții, cât și copiii să fie puțin temători. Se pot întreba ce ar trebui să facă. Dacă oamenii se simt mai bine având un mic program și lucrând cu o școală prin corespondență pentru un an sau mai mult, ca un fel de plasă de siguranță, nu e nimic rău în asta. E un punct de plecare.

Sfatul meu este ca părinții să lase întotdeauna interesele și înclinațiile copilului să determine ce se întâmplă și să le dea acces la cât mai mult din viețile lor și lumea din jur, ținând cont de împrejurări, pentru că cei mici să aibă o gamă cât mai largă de lucruri pe care să le vadă și la care să se gândească. Vedeți ce lucruri îi interesează cel mai mult și ajutați-i să meargă pe acele căi.

Cum se face asta depinde foarte mult de situația familiei și de interesele ei, precum și de interesele copiilor. Unii copii sunt mai interesați ce cărți, altora le place să construiască lucruri, alții sunt mai interesați de calculatoare, de artă, de muzică sau de altele. Amestecul nu va fi niciodată exact la fel.

Homeschooling-ul presupune ca părinții să petreacă mult timp organizat cu copiii lor, în situații formale de învățare?

Homeschooling-ul nu cere ca părinții să petreacă mult timp organizat. Cred că pe măsură ce părinții se obișnuiesc, tind să petreacă mai puțin timp în acest fel. Cât timp petrec cu copiii lor depinde puțin de împrejurările propriei vieți. Uneori petrec mult timp împreună doar pentru  că e distractiv. Alteori le e mai greu să facă asta. Copiii, deși apreciază compania părinților în timpul zilei, nu mai au atâta nevoie de ei odată ce trec de 7 sau 8 ani.

Este părintele fără un trecut în educație sau experință ca profesor dezavantajat în homeschooling?

Aș spune că au un foarte mare avantaj. N-aș spune că o persoană ar fi descalificată dacă a fost pregătită pentru a preda, dar ar trebui să spun că practic tot ce a fost învățată la facultatea de pedagogie este pur și simplu greșit. Trebuie să te dezveți de tot. Eu n-am avut parte de pregătire formală pentru domeniul educațional. Cele mai exclusiviste, selective și pretențioase școli private din țară nu angajează persoane care au diplome în pedagogie. Dacă te uiți la profesorii lor – diplome în istorie, matematici, engleză, franceză sau orice altceva – nu vei găsi diplome în pedagogie. Cred că poți fi aproape sigur că cele mai prestigioase școli private te-ar descalifica dacă ai o diplomă de profesor și ai fost pregătit în acest fel.

Sunt părinții destul de talentați sau informați pentru a preda fizică sau matematică?

Ei bine, copiii nu trebuie neapărat să învețe fizică sau matematică de la părinți. Sunt mulți oameni de la care pot învăța; există o mulțime de cărți; există o mulțime de cursuri.

GWS conține o mulțime de informații despre asta. Sunt  o grămadă de oameni care-ți pot răspunde la întrebări. Iar copiii nu trebuie să învețe totul de la mama și de la tata. Sunt oameni care au numai liceul, sau poate nici nu l-au terminat, care își educă acum copiii acasă și fac o treabă foarte bună.

Dar cum rămâne cu viața socială a copilului?

În ce privește prietenii – nu e vorba să-i închidem pe copii în casă. Cred că e de zece ori mai probabil ca aspectele sociale ale școlii să facă mai mult rău decât bine. Virtuțile umane – bunătatea, răbdarea, generozitatea etc. – sunt învățate de copii în cadrul unor relații intime, poate în grupuri de doi sau trei. În general, oamenii tind să se poarte mai urât în grupuri mari, așa cum sunt la școală. Acolo ei învață ceva total diferit – popularitate, conformare, intimidare, sarcasm, lucruri de felul acesta. Își pot face prieteni după orele de școală, în vacanțe, la bibliotecă și la biserică.

Ce credeți despre șansele ca tinerii să cunoască oameni cu alte origini și care aparțin  altor clase socioeconomice?

Cele mai multe dintre școlile despre care știu câte ceva propun anumite profile – profilul uman, profilul real și cel vocațional. Studiile au arătat de-a lungul anilor că aceste profile se corelează perfect cu clasele economice. Cred că știu destule despre majoritatea liceelor din această țară pentru a spune că nu prea sunt puși laolaltă oameni cu origini sau religii diferite. Copiii bogați își petrec timpul cu cei bogați, atleții cu atleții și așa mai departe. Poate sunt unele excepții… dar ideea de școală ca un creuzet social în care se întâlnesc oameni cu tot felul de origini – pură mitologie, oameni buni.

Ți-a plăcut? Citește și continuarea.

Articol preluat și tradus de aici.