Mi se pare minunat cum lumea e plină de revelații care, culmea, îți mai și bat din când în când la ușă. 🙂 Asta am simțit la finalul primului meu curs de Playful Parenting, numit foarte potrivit Joc și emoții și facilitat de colega mea de pe Urbankid, Otilia Mantelers, pe al cărei blog intru la fiecare nouă postare.

Conceptul de Playful Parenting îi aparține lui Larry Cohen, psiholog specializat în jocul copiilor și în terapia prin joc. Cartea lui cu același nume a fost pentru mine o sursă de informații prețioase și o lectură pasionantă pe care o recomand oricărui părinte. Informații extinse găsiție pe site-ul playfulparenting.com.

Dar, oricât de frumoasă și instructivă ar fi o carte, mereu mă bucură să găsesc un curs sau un atelier unde pot vedea ideile aplicate. Iar cursul Otiliei este cu atât mai util cu cât ea reușește să demonstreze puterea jocului ca un magician scoțând dintr-un joben ditamai iepurașul. Cam așa am privit-o la fiecare întâlnire: cu ochii mari de mirare și dând din cap a aprobare aproape la fiecare frază. Iar dacă ar fi s-o descriu, aș spune că e o mămică veselă, atașată și jucăușă, ce reușește cu ușurință să se detașeze de condiționările adulte pentru a intra în lumea copiilor și a o explora în termenii lor. Și de la care am învățat enorm în doar 4 dimineți însorite.

Eram deja convinsă de importanța jocului pentru dezvoltarea fizică și intelectuală a copiilor. Știam că e principala modalitate de învățare și că cel mai bun lucru pe care l-am putea face pentru copiii noștri ar fi să le furnizăm o varietate cât mai mare de locuri sigure, contexte și colegi de joacă. Dar nu mă așteptam să descopăr o altă fațetă a jocului cel puțin la fel de importantă și complexă: potențialul său vindecător (de traume, stres, temeri etc.).

Știam că părinții se joacă instinctiv cu copiii lor și bănuiam cumva că cel puțin o parte din relația cu aceștia se construiește în acele momente. Dar nu înțelegeam cât de important este să ne așezăm pe podea lângă ei, să ne jucăm și să ne tăvălim fără rețineri, fără jena caracteristică adultului și fără temeri că-i vom răsfăța sau ne vom pierde ”autoritatea”.

Și n-aș fi bănuit până acum ce rol crucial poate avea jocul în vindecarea unor traume și în eliberarea frustrărilor, a stresului zilnic și a fricilor. Și că noi, părinții, putem iniția acest proces prin jocurile alese și-l putem sprijini până la vindecarea completă. Aceasta e marea revelație pe care am avut-o eu la cursul Otiliei, însoțită de alte câteva mai mici, dar la fel de importante pentru mine, mai ales acum, când îmi aștept băiețelul să se nască.

Așadar, n-ați vrea să aflați mai multe despre rolul jocului în relaționarea cu copiii? Sau să descoperiți cum puteți înțelege prin joc lumea lor interioară cu părțile ei însorite și mai puțin însorite? Dar dacă v-aș spune că ați putea afla cum să gestionați plânsetele, crizele de furie și chiar agresivitatea într-un mod pozitiv și care să nu vă consume energia, lăsându-vă plini de regrete?

Da! Puteți afla toate astea și multe altele la cursul Otiliei, Joc și emoții, a cărui structură o găsiți aici.