De Sorina Oprean va amintiti, poate, din materialul despre educatia acasa realizat de cei de la Digi 24. Ea este mamica a doi adolescenti educati acasa de cand s-au nascut, ajuta si formeaza alti parinti care doresc sa ii educe acasa pe copiii lor si face tot posibilul ca sa aiba loc o schimbare a paradigmei educationale actuale, ca situatia sa se imbunatateasca. Scrie pe http://sorinaopreans.wordpress.com/ (mai mult în spaniola până acum, dar sper să scrie cât mai mult în română de-acum încolo).

Pentru mine, Sorina e o mină de aur în ce privește HS-ul, o sursă de echilibru și inspirație pentru părinții aflați, ca și mine, la început de drum. Am norocul să pot discuta cu ea și de fiecare dată rămân cu un sentiment de încredere, atât în educația acasă, cât și în propriile forțe ca părinte de copil educat acasă. Astăzi am marea plăcere de a vă împărtăși una dintre discuțiile noastre, în care am strecurat ceea ce am bănuit eu că sunt principalele temeri ale părinților care iau educația acasă în considerare pentru proprii copii.

1. Cum ai ajuns sa-ti educi acasa copiii?

Am citit un anunț într-o revista specializată din Spania unde locuiam in acea vreme. Era un anunț despre o întâlnire periodica a unei organizații care se numea Crecer Sin Escuela – traducerea ar fi Viața Fara Scoala. Mi s-a părut extrem de interesantă ideea, iar eu deja de atunci (copiii aveau 4 si 2 ani, respectiv) eram stresata de ideea ca la 6 ani trebuia sa ii dau la scoala, întrucât mi se părea ca 6 ani e o vârsta prea frageda ca sa stea zilnic atâtea ore fara familia lor. In plus, doream sa ii învăț limba româna, dacă ar fi mers la grădinita sau la scoala nu ar fi putut sta destul timp cu mine in așa fel încât sa fie expusi limbii romane in mod suficient.

2. Ce anume din propria educatie/formare te-a ajutat si ce ti-a ingreunat sarcina de a-i educa?

M-a ajutat probabil un anume nonconformism care ma face si acum sa caut alte soluții la diferite probleme, alte soluții decât cele tradiționale care nu întotdeauna ma mulțumesc întrucât de multe ori sunt depasite. M-a ajutat de asemenea si faptul ca am o fire curioasa si practica: mi-am dat seama ca a educa acasa va însemna mai multă munca pentru mine, dar in același timp va fi o cheltuiala de energie mult mai mică decât dacă cei mici ar fi mers la scoala. Nu-mi dau seama dacă au existat factori care sa îmi ingreuneze sarcina de a-i educa acasa întrucât nu am avut niciodată vreo îndoială ca aceasta era optiunea perfecta pentru noi: atat timp cat copiii erau sănătosi si veseli si învățau într-un ritm susținut pentru noi era clar ca formula funcționa 100%.

3. Ce tip de educatie acasa ai ales?

La început -practic de cand s-au născut pana cand au împlinit 13 si 11 ani, respectiv – am ales ceea ce in țările anglo-saxone se numește Unschooling, adică procesul de învățare are o structura proprie, specifica fiecărui copil, si este practic construită in jurul si dupa necesitatile si interesele fiecăruia. O educație individualizata si personalizata bazată pe curiozitatea naturală a oamenilor, cea cu care ne nastem toți. Procesul învățării are astfel loc cu ajutorul unor mijloace naturale extrem de eficiente si puternice: jocul, conversatia, greseala, explorarea, odihna si observatia. Si copierea, desigur: ca adulti trebuie sa fim foarte atenți cu ceea ce facem, ce spunem si ce comportament si ce atitudini avem, copiii ne copiaza in tot ceea ce vad. Dupa aceea am considerat – împreuna cu copiii, dealtfel, căci a fost necesar si acordul lor pentru ca treaba sa meargă ca pe roate – sa ii înscriem la o scoala la distanță, o scoala specializată pe Homeschooling.

4. Cum ai reusit sa satisfaci nevoile educationale ale ambilor copii, mai ales avand in vedere ca au varste diferite?

Diferentele de vârsta nu sunt deloc importante. Noi le dam importantă pentru ca avem mintea “scolarizata” si credem ca fiecare vârsta trebuie sa fie separate de restul. Dar ați fost atenți la ce se petrece in realitate in viața de zi cu zi? De câte ori v-ați întâlnit cu familia sau prietenii si ați dezbătut subiecte importante toți laolalta, indiferent de vârsta celor prezenți, si câte ați învățat cu toții din aceasta dezbatere? Sau de câte ori ați stat împreuna cu familia la televizor si ați urmărit un documentar din care ați învățat diferite notiuni cu toții deodată? Nu exista o vârsta “ideala” pentru a învata. Copiii mei au învățat practic in același timp sa scrie si sa citească, așa s-a întâmplat, eu o acompaniam pe fetița mea in timp ce ea încerca sa uneasca literele si sa le citească împreuna, iar baietelul, cu doi ani mai mic, era pe lângă noi; ce putea fi mai firesc decât sa învețe același lucru ca si ea in același timp? E un proces mult mai natural decât ne imaginam si are loc mult mai simplu decât credem.

5. Ati trecut prin momente de cumpana? Cum le-ati depasit?

Nu prea, nu am avut indoieli niciodată. O singura data, cand fetița avea 13 ani si jumătate, mi-a cerut sa meargă la liceu atunci cand ne intorceam din vacanța. In septembrie, cand am dorit sa ii fac înscrierea la liceu, deja se răzgândise.

6. Cum a fost din punct de vedere financiar sa faceti educatie acasa in loc de scoala?

Adevarul e ca nu am facut o lista cu cheltuielile, așa ar fi corect, dar cred ca per total am ieșit mai ieftin, caci si dacă am fi înscris copiii la o scoala publica, unde nu se plătesc taxe lunare, tot am fi fost obligați sa cheltuim pe materialele obligatorii anuale (rechizite si uniforme) mult mai scumpe decât materialele folosite de noi si, in definitiv, mult mai proaste calitativ si mai ineficiente.

7. Ce ti s-a parut cel mai greu la educatia acasa?

Nu imi dau seama. Poate ca cel mai mult m-au deranjat sfaturile necerute date de așa zișii “prieteni binevoitori” sau “experți”, toți complet ignoranți in ceea ce privește educatia acasa.

8. Ce ti-a placut cel mai mult la educatia acasa?

Faptul ca m-am putut bucura de copiii mei, i-am putut cunoaște bine, asta in primul rând. Mi se părea ca e datoria mea de mama. Apoi un lucru care ma entuziasmeaza este tot ce am învățat cu ei tocmai pentru ca am fost alaturi de ei toți acești ani. Căci si copiii pot fi maestrii noștri, o repet întotdeauna, procesul învățării e viu si dual, are loc in ambele sensuri, si tocmai de aceea e si mai eficient si mai bogat ca cel imaginat de viziunea conventionala.

9. Ai simtit vreodata ca alegand educatia acasa ti-ai privat copii de vreo experienta importanta?

Nu, dimpotrivă, am simțit si vad clar ca au avut si au parte de experiente mult mai bogate si mai complexe invatand cu noi întrucât sunt expusi zi de zi la o viața mult mai plină si mai variata decât dacă ar fi mers la scoala unde monotonia anturajului, a programei școlare, a structurii unice si repetitive si a spatiului fizic in sine le-ar fi omorât creativitatea si curiozitatea si cheful de a învața; pentru a învața in mod eficient e nevoie de spații vii, de anturaje variate, de experiente diferite, de stimulenti personali, intelectuali si academici. Din acest punct de vedere scoala e un spațiu mort. Majoritatea copiilor învața mult mai multe acasa la ei – uneori chiar si in caminele cele mai umile.

10. Ce sfat/sfaturi ai pentru parintii romani care iau in considerare educatia acasa?

Sa aibă curaj si sa meargă mai departe dacă vad ca cei mici sunt fericiti invatand cu ei acasa. Sa aibă curaj si sa încerce măcar aceasta opțiune. Si sa fie deschisi si creativi.

 ***

Mai multe despre Sorina puteti afla dintr-un alt interviu: http://mama-in-era-varsatorului.blogspot.ro/2013/08/interviu-de-poveste-cu-sorina-opreanu.html sau chiar dintr-un articol fain scris de ea: http://think.hotnews.ro/de-ce-imi-invat-copiii-acasa.html.