Ce este homeschooling-ul?

Homeschooling-ul sau educația la domiciliu este, din punct de vedere cronologic, primul fel de educație. Însă pe măsură ce s-au creat rețele de școli de stat, legile au făcut obligatorie prezența copiilor în astfel de instituții, numind totul ”dreptul la educație”. În zilele noastre, educația făcută de părinți acasă este o alternativă la educația formală și este obținută destul de greu  în unele țări (printre care și a noastră).

Părinții care aleg să-și educe copiii acasă, pot face lucrul acesta în mai multe moduri. Gradul de structurare și de planificare a învățării depinde de legislația privind acest drept și de concepția părinților despre educație. În unele state, există un curriculum stabilit de ministerul educației. În altele, părinții pot alege un program al unei școli prin corespondență, numite și școli-umbrelă. Astfel, ei primesc un curriculum, diverse materiale, manuale, testări periodice pe care copiii le dau pentru a dobândi o diplomă echivalentă cu cele emise de sistemul de stat.

Alți părinți, care cred că nimeni (nici măcar ei înșiși) nu poate ști mai bine decât copiii lor ce au nevoie să învețe,  practică o formă nestructurată de educație, numită de John Holt unschooling. Acest ”neșcolit” presupune o învățare total autodirijată, în care rolul părintelui este de a sprijini interesele copilului, în felul și în măsura în care copilul solicită ajutor.

De ce aleg unii părinți să-și educe acasă copiii?

Motivele pot fi multe: religia, nemulțumirea față de sistemul național de școlarizare și față de rezultatele obținute de copii, nemulțumirea față de mediul școlar, nemulțumirea față de materiile și programele predate în școli, dorința de a le furniza copiilor un mediu propice dezvoltării morale, o filosofie educațională opusă celei tradiționale, conștiința faptului că anumite practici, cum ar fi evaluarea, notarea și condiționarea sunt nocive etc.

Dar cum vor socializa copiii dacă nu fac parte dintr-o școală sau o clasă?

Aceasta este una dintre primele întrebări pe care le punem când auzim despre  acest tip de educație. Eu cred că răspunsul este ”mult mai ușor și mai bine”, dacă ne gândim că așa-zisa socializare din școli este una cel puțin bizară: copiii ”socializează” aproape exclusiv cu semeni de aceeași vârstă și într-un mod inadecvat, întrucât știm cu toții câtă violență, discriminare și egocentrism se găsesc în școli.

În ce privește relaționarea cu adulții, este perpetuat un model absurd, de inegalitate, din moment ce profesorii sunt autoritatea care controlează totul, iar elevii sunt nevoiți să li se supună, ”pentru binele lor”, desigur :). Dacă vă mai aduceți aminte de unul dintre primele articole, incapacitatea copiilor de a relaționa cu semeni de alte vârste era unul dintre semnele care ne avertizau că este timpul să luăm în considerare un alt fel de educație.

Am observat că mulți iau sintagma homeschooling ad litteram și cred că cei mici sunt ținuți în casă și privați de orice contact cu exteriorul. Nimic mai îndepărtat de adevăr. Acest tip de educație presupune, dimpotrivă, furnizarea unor oportunități multiple de socializare autentică și firească cu oameni de vârste diverse, fără raportul obișnuit de  superioritate-inferioritate. Căminul, strada, orașul cu librăriile, bibliotecile, muzeele, parcurile, teatrele, cinematografele, băncile și magazinele sale, toate sunt la dispoziția părintelui și a copilului.

Mi-a plăcut mult următoarea imagine, care explică totul mai bine decât mine: