Iată-mă ajunsă la articolul cu numărul frumos și rotund 100. Trebuie să recunosc că în ultima vreme numai la asta m-am gândit, pe măsură ce 91 s-a transformat încetișor în 99. De ce, vă întrebați? Pentru că mi-am dat seama că pe 30 august 2010 n-am sărbătorit și n-am scris nimic, cu toate că ”odorul” meu împlinea un an. Cred că eram pe undeva prin Elveția, cu bicicleta pe coclauri, departe de tastatură și panoul de administrare.
Așa că articolul 100 a devenit pentru mine prima ocazie în care să sărbătoresc puțin faptul c-am început un blog și m-am ținut de el. 🙂 Cei care au blog mă vor înțelege, iar celor care n-au le zic: încercați de vedeți cum e. 😉
Recitind primele articole, mă uimește cât m-am schimbat. Și nu mă refer doar la felul stângaci în care scriam, ci la perspectiva asupra educației. Am început să scriu din frustrarea față de sistemul școlar și din dorința de-a schimba ceva, dar am descoperit lumea educației libere . De atunci nu mai cred în școală, ci în dorința înnăscută a copiilor de a învăța. Nu mai cred în motivație externă, ci în curiozitatea cu care ne-a înzestrat natura. Nu mai cred în programă, ci în drumul pe care și-l alege fiecare copil. Nu mai cred în materii, ci în pasiuni și interese. Nu mai cred în orar, ci în ritmul vieții.
Schimbarea asta radicala si destul de rapidă vi se datorează și vouă. Știind că cineva mă citește, la început câțiva, acum mai mulți, mă simt și mai motivată să citesc, să aflu, să dau informația mai departe.
Așa că vă mulțumesc! Vă mulțumesc pentru vizite, abonări și comentarii. Pentru timpul pe care-l petreceți pe blog, citind și scriind. Pentru cuvintele de încurajare și steluțele acordate. Pentru emailurile care m-așteaptă dimineața în cutiuța poștală. Pentru linkurile postate pe forumuri și pe Facebook. Apropo, vazurăți pagina de Facebook? Încă nu? Dar dacă v-aș spune că s-au strâns peste 150 de oameni? 😉
Și ca să înceapă petrecerea, iată micul top al celor mai citite articole. All time :).
Despre ADHD sau povești de sedat copiii (+ o discuție interesantă)
Pedepsiți prin recompense? (o discuție cu Alfie Kohn)
Cum să-ți sfătuiești copiii fără să-i (și să te) înnebunești (+ partea a doua)
Cinci motive să nu mai spunem ”Bravo!” (+ ce să spunem în loc)
Cum învață copiii bunele maniere?
Vouă care articol(e) v-a(u) plăcut cel mai mult?
la muulti ani!la mai multe articole!:)si la multe reusite in tot ceea ce faci!!n-am apucat sa parcurg toate articolele,sunt noua la tine pe blog,insa ma apropii rapid de 100:)
poate se va schimba ceva in sistemul asta de la noi,zice cu naduf mamica unui pusti tare istet care termina acum clasa a patra intr-o scoala de fitze..cu dezamagiri profunde.de aceea ne urnim la colegiu,sperand ca este ce am auzit..
pe curand!
Multumesc mult pentru urări, Petronela! Mă bucur mult că-ți place blogul.
Mult succes la noua școală! Sper să fie ce vă doriți și tu, și puștiul tău. Oricum va fi, însă, e norocos că are o mămică deschisă la nou și preocupată de educația lui.
wow…100 :). si nici macar unul care sa nu fie o bucurie pentru mine sa-l citesc. ma rog, si intristare, uneori…dar oricum, un eveniment.
Mulțumesc mult, Adana! Cuvintele astea frumoase, de la o cititoare fidelă ca tine, înseamnă mult pentru mine. 😉 Promit să continuu cu articole cel puțin la fel de interesante.
La cat mai multe si la fel de grozave, Andreea!
Articolele tale citite “pe ascuns”(nu eram inregistrata adica) au devenit subiecte indelung analizate, dezbatute si impartasite cu oameni dragi si atenti la educatia pruncilor. O educatie…altfel, desi atat de fireasca.
Iti multumesc tare tare.
Bun venit printre cititorii ”înregistrați”, Cris!
Mulțumesc mult pentru urare! Ce împlinire e să aud că am pornit discuții despre educație, ăsta era unul dintre scopurile blogului. Asta mă face să mă gândesc cu entuziasm și nerăbdare la următoarele 100 de articole. 🙂
Draga mea,
Eu vizitez a doua oara blogul tau datorita raspandirii vestii lui Traian Bruma. Imi place foarte tare felul in care te exprimi si ce alegi sa exprimi ! Pentru ca inteleg perspectiva unui scriitor pe blog, empatizez foarte tare si iti doresc entuziasm si sinceritate in povestire mai departe ! 🙂
Roxana
Bun venit, Roxana!
Îți mulțumesc pentru urare și pentru empatie! Sper să fie a doua vizită din multe și să găsești mereu ceva interesant de citit pe-aici.Și, de ce nu, demn de discutat, cu noi sau cu alții. 🙂
La multe articole interesante!! Si eu te citesc de ceva vreme:)
Multumesc si bine-ai venit, Adriana!