de Grace Lllewellyn

1. Școala te pune în contact intens și forțat cu oameni de aceeași vârstă și te descurajează de la a te împrieteni cu alți oameni. Dacă nu-ți place să fii închis alături de semenii tăi toată ziua, asta nu înseamnă că ești un inadaptat social. De ce ar trebui să preferi compania a sute de oameni de aceeași vârstă în locul unui amestec sănătos de oameni diverși? Adulții au trăit mai mult decât adolescenții. Prin urmare, au experiențe și perspective care le lipsesc acestora. Când adulții nu-ți sunt profesori (și deci nu au control asupra ta), cei mai mulți te vor trata ca pe un om real. În afara școlii, dacă ești ocupat făcând ceva, cei mai mulți adulți nu te vor considera un ”puști” – cel puțin nu pentru mult timp. Vei învăța de la ei și ei vor învăța de la tine. De asemenea, îți poți face prieteni mai tineri decât tine.

2. Școala te ”socializează” în roluri strâmte. Fetele se machiază. Băieții joacă fotbal. Fetele chicotesc. Băieții se bâlbâie și mormăie. Toți adolescenții sunt incapabili de gânduri serioase – doar dacă nu sunt tocilari sau cel puțin ”altfel”.

3. Școlile distrug stima de sine. Adolescenta Jenny Smith scrie:

”Cum se face că mersul la școală poate de multe ori să-ți calce în picioare valoarea intrinsecă, în special dacă ești fată? Visele și aspirațiile noastre sunt alungate de-a dreptul din noi. Cred că școala scoate elevi care nu sunt în legătură cu visele, valorile sau spiritul lor. Nu învață să gândească pentru ei înșiși, sunt conduși de televizor și de școală. Ni se spune când  putem să mergem la baie (am făcut pipi pe mine în clasa întâi din cauza asta!), când putem vorbi cu prietenii, când putem mânca (ca și cum n-am ști când ne e foame), ce versiune a istoriei să citim, dacă suntem ”deștepți” sau ”proști”. În mare, asta îi face pe oameni să se simtă furioși din cauza lipsei de control asupra propriei vieți și nu mai au încredere în ei înșiși.”

Conform Education Newsletter, 80% dintre noi au stimă de sine ridicată în clasa întâi; prin clasa a douăsprezecea numai 5% se mai simt bine în pielea lor. Așa cum se comenta în Luno Newsletter, aceste date statistice ridică ”posibilitatea că școala este cea mai mare problemă de sănătate mentală pe care am avut-o vreodată”.

4. Școlile etichetează oamenii, punându-i în categorii care-i limitează. Școlile conțin mulți oameni. Când trebuie să ne ocupăm de cantități mari, sortarea lucrurilor în categorii ne ajută să le dăm de cap. Majoritatea oamenilor tinde să folosească acest mecanism de supraviețuire la școală, așa că toată lumea ajunge să aibă sute de cunoștințe etichetate convenabil. Conform regulilor nescrise din cele mai multe școli, ești de-un fel sau de altul. Ești înnebunit după arte și teatru sau tipul de majoretă, nu ambele.Viața ta școlară e cursul de mecanică auto sau de pregătire pentru facultate, nu ambele. Nu e ușor să treci de aceste granițe, așa că mulți oameni nu încearcă niciodată. În afara școlii, poți uita de ele.

5. Școala te învață frenezia. Când adulților li se dă drumul după facultate, mulți intre ei merg la librărie și cumpără cărți de dezvoltare personală. Aceste cărți îi ajută să dezvețe lecțiile învățate în școală. Ia-o mai ușor, spun ele. Concentrează-te numai asupra lucrurilor importante. Nu-ți face mustrări de conștiință pentru că n-ai făcut totul. Trăiește-ți viața așa cum vrei tu să trăiești. Dacă renunți la școală acum, poate îți poți recupera această înțelepciune a copilăriei înainte să ai riduri și poți economisi treizeci de dolari sau cam așa ceva în cărți de auto-dezvoltare.

6. Școala este toxică! Așa cum arăta Doris J. Rapp, medic, în cartea ei, Is This Your Child’s World?, mediile școlare sunt pline de chimicale și alte substanțe care cauzează migrene cronice, schimbări violente de stare de spirit, dizabilități de învățare și alergii.

7. Dacă mergi la școală, trebuie să fii nesimțit cu alți oameni, cu tine sau cu toți. Când ceilalți oameni sunt nesimțiți, viața își pierde puțin din strălucire. Când tu ești nesimțit, viața își pierde mult din strălucire. Dar școala nu-ți dă câteodată de ales.

Un exemplu este ziua petrecută în mai la muzeul de istorie, în cadrul unei excursii cu școala. Ghidul și profesorii le-au spus elevilor să stea liniștiți și să asculte ce spunea ghidul. Acesta stătea în fața exponatelor, ascunzându-le. Vorbea plictisit, așa cum tind să vorbească ghizii. Exponatele, pe de altă parte, erau uimitoare și infinit mai ”educaționale” decât prelegerea seacă sau manualul. Elevii aveau două opțiuni. Puteau să arate ”respectul” așteptat de ghid și să stea locului, plictisiți ca birocrații, neacordându-și lor respect. Sau puteau să arate lipsă de respect și de supunere față de ghid și să se ridice, să se plimbe, să se uite și să învețe. Andy a făcut asta. Andy a fost certat. Nu-mi place să-mi amintesc.

8. Școlile creează probleme lipsite de sens și copleșitoare pe care tu să le rezolvi. Școala pretinde că este un sistem care dă socoteală lumii mai largi din jurul ei. Cu alte cuvinte, ce înveți la școală se presupune că te ajută să înțelegi restul lumii. În momente bune, înveți informații utile. Dar mult din timpul tău la școală este petrecut în mare parte doar învățând să te descurci în școală. Oamenii școlii impun politici elaborate de teme pentru acasă, consecințe și limbaj – ”Iei un 4. Asta e o problemă. Cum o vei rezolva?”. Ei numesc lucruri precum note și teme ”răspunderea” ta, fără să-ți dea nici cea mai mică elegere când vine vorba de-a accepta această răspundere.

Oamenii școlii își justifică acțiunile spunând că te învață să fii responsabil și ”consecvent” mai apoi în școală și în viață. Dar toate astea sunt atât de diferite de ”viața reală”, încât e ridicol. În ”viața reală” alegi ce responsabilități îți asumi. În libertate, consecvența este un joc cu totul diferit de cel jucat în școală.

9. Școlile te fac să te simți mereu vinovat. Când predam, ne-am uitat la o casetă despre a lua note bune. Ar trebui să iei note bune, spunea prezentatorul. Dacă ești capabil de un zece, dar iei doar un opt, asta ar trebui să fie inacceptabil pentru tine. Poate, a adăugat nu tocmai în glumă, ar trebui să te culci pe podea în noaptea aia.

Într-o ședință cu părinții, un tată bogat și ”de succes” s-a plâns de notele de opt și nouă ale fetei lui. ”Nu mi-ar păsa dacă n-ar fi în stare să îndeplinească sarcinile”, spunea el, ”doar că sunt furios că nu le îndeplinește. De ce își irosește talentul?” Ca și cum notele de opt și nouă ar însemna că nu faci nimic cu viața ta. Totul se reduce la învinovățire dacă-ți consumi energia cu ce-ți place și bătăi pe spate dacă uiți cine ești și faci ce ți se spune.

10. Școlile dau vina pe victime. Cu alte cuvinte, îți impun tot felul de experiențe negative și așteptări și apoi îți spun că e vina ta că nu-ți plac. Te învinovățesc pe tine pentru problemele lor. O rubrică de răspunsuri la scrisorile cititorilor din Scholastic Choices, din martie 1990, a tipărit această scrisoare:

”Am treisprezece ani și vreau să renunț la școală. Cred că e plictisitoare. În plus, profesorii mei sunt răi. Cred că aș putea găsi o slujbă la o fermă și mi-aș putea câștiga traiul așa. Ce ar trebui să fac?”

E destul de ușor să răspunzi – ”Renunță la școală, desigur. E plictisitoare. Profesorii sunt răi, chiar dacă e parte din meseria lor să fie așa. Muncește la o fermă, dacă așa vrei, dar la treisprezece ani n-ar trebui să-ți faci griji cu privire la susținerea traiului.”

Regele rubricii avea, însă, alte idei: ”Felul în care scrii și te exprimi îmi spune că ești deșteaptă, deși nefericită, și dai vina pentru nemulțumirea ta pe lucrurile din jurul tău. [Cu alte cuvinte, ar trebui să te învinovățești pe tine pentru nemulțumirea ta.] Nu te simți plictisită pentru că școala e plictisitoare sau pentru că sunt răi profesorii. Nu te simți sigură sau comodă în pielea ta. Dacă nu-ți poți rezolva aceste sentimente într-un an sau așa ceva, consilierii te pot ajuta să-ți înțelegi sentimentele mai bine.”

No comment.

Extras și tradus din The Teenage Liberation Handbook: How to Quit School and Get a Real Life and Education, de Grace Llewellyn.