[section_title title=Muzica și povestea]
Voi ați auzit de muzicoterapie sau de creativitate muzicală sau de cântat liber la instrumente? Poate vă întrebați ce legătură au toate acestea cu muzica… O legătură au sigur și ea se numește Loredana Mitruț.
Loredana este mama Darei și muzicoterapeut. S-a specializat în pian, în cadrul Universității de Muzică București, apoi din dorința de a folosi muzica altfel, a umat o specializare în Franta – in muzicoterapie. Ea spune despre ceea ce face pentru copii:
Creativitatea se dezvăluie de la sine atunci când copilului îi este permis să se miște și să se exprime liber.
În cadrul atelierelor de creativitate muzicală încerc să-i ajut pe copii să-și valorifice propriile resurse interioare, să comunice într-o manieră liberă, să-și dezvolte încrederea în sine. Creativitatea nu se învață, ea nu trebuie predată de către cineva. Ea este o calitate înnăscută a copilului. Trebuie doar creat un context care să-i permită să se auto-dezvăluie și să se dezvolte.
Pe Loredana ați putut-o de asemenea vedea și participa alături de ea, la povestea muzicală, în cadrul playdate-ului urbankid #3
Am încercat să investigăm mai departe și să surprindem din ea mai mult…
– Când a fost prima dată când ai conștientizat puterea muzicii. Când ți-ai dat seama că muzica poate fi folosită pentru a vindeca?
Nu știu exact dacă muzica poate vindeca întotdeauna, însă știu sigur că muzica poate sparge și cele mai solide bariere lasându-ne descoperiți și vulnerabili în fața propriei ființe autentice. Atunci se petrece ceva extrem de greu de tolerat prin sinceritatea sa totală, când nu înțelegi de ce o anume muzică te-a putut bulversa atât de tare, lăsându-te fără vechile repere care te asigurau. Cred că acesta este un moment extrem de important, când fie alegi să eviți astfel de înlănțuiri sonore, pentru a te feri de suferința intrării în propriile adâncimi, fie o pornești pe drumul spinos al autocunoașterii și al reparației. Doar în acest context muzica poate avea valențe terapeutice. E un proces îndelungat și deloc simplu.
Eu însămi am parcurs acest drum complicat, hotărârea de a urma această cale fiind luată în momentul în care am intrat în contact cu câțiva muzicoterapeuți francezi care mi-au devenit ulterior formatori. Atunci am ascultat muzica, pentru prima dată, altfel decât cu emisfera stângă a creierului, adică analitic (fiind muzician profesionist, am ajuns aici inevitabil), contextul creat permițându-mi să mă abandonez muzicii și s-o simt într-un mod total diferit. Cathartic, restructurant, reparator… N-a fost simplu deloc, a trebuit să trec printr-un proces de decondiționare care s-a întins pe lungi perioade de timp, a trebuit să trec dincolo de tot ceea ce știam despre muzică și să-mi dezvolt un nou tip de ascultare și înțelegere a lumii sonore. Muzica dincolo de estetic și performanță interpretativă, sonorul ca terapie.
– Cum ai reușit să te împarți între fetița ta, Dara și studiul muzicoterapiei și aplicarea ei.
Hmm, grea întrebare. A fost destul de complicat, mai ales că au existat foarte multe plecări la Paris, întinse pe perioada celor 2 ani cât a durat formarea. E un preț pe care l-am plătit amândouă, mai ales că în urma unei perioade de 3 ani în care am stat non-stop una cu cealaltă (până când Dara a împlinit 3 ani am decis să stau cu ea acasă și să nu fiu angrenată în nici un fel de activitate socială). Când am început formarea, Dara era la grădiniță de ceva timp, însă evident amândouă am simțit destul de abrupt aceste separări temporare (în fiecare lună petreceam câte o săptămână la Paris, mai ales pe perioada primului an). A existat însă un soț extraordinar care nu numai că a fost extrem de prezent și suportiv cu fetița noastră, ci m-a susținut enorm și pe mine, din toate punctele de vedere. Am putut urma acest drum fiindcă am fost ajutată și înțeleasă și pentru asta nu pot spune decât un enorm Mulțumesc!
Fetița mea îmi este de mare sprijin. Ascultă aceleași muzici ca mine, îmi spune întotdeauna ce simte, cântă la instrumente, explorează, provoacă….părerea ei este foarte importantă pentru mine. E un copil care crește și se exprimă liber și în care am mare încredere că va deveni un adult empatic și echilibrat.
– Părinții conștientizează ce înseamnă atelierele tale de creativitatea muzicală? Oare nu așteaptă să le pui un instrument în mână copiilor și să le “predai” lecții ca la carte?
Aici e destul de complicat, fiindcă da, pentru mulți părinți este oarecum neclar ce se întâmplă în aceste ateliere, ce anume urmăresc eu prin acest tip de interacțiune. Multora li se pare că nu se întâmplă mare lucru, copiii nu învață să cânte propriu zis la un anume instrument, eu nu le spun ce anume trebuie să facă. Asta sperie de foarte multe ori, mai ales pe adulții care, ne place sau nu, sunt poate, prea des « victime » ale condiționărilor propriei lor istorii de viață.
Întrebarea de la care pornesc este « Cine sunt eu cu adevărat și cum mă pot dezvolta fiind cel care sunt ? » și în nici un caz « Cine ar trebui să fiu eu pentru a fi acceptat de ceilalți ? »
Cred cu tărie că înainte de învățarea « ca la carte » a oricărui instrument, orice copil ar trebui să aibă parte de o explorare liberă a cât mai multor surse sonore (propriul lui corp sonor, instrumente muzicale simple, elemente din natură, etc). La vârste mici această explorare este definitorie și va influența foarte mult modul în care, mai târziu, va fi înțeleasă muzica. Jocul liber este fundamental și aici intervine creativitatea.
Creativitatea presupune extrem de multă libertate. Libertatea însă, nu e deloc simplu de dus, fiindcă atunci când suntem complet liberi, suntem extrem de responsabili de propria noastră ființă și suntem puși în situația de a ne găsi propriile repere, de multe ori în opoziție cu cele impuse din exterior. Copiii sunt niște ființe minunate, extrem de libere și creative. Atunci când le dăm voie să se dezvăluie în autenticitatea lor, atunci când nu-i condiționăm ci dimpotrivă, îi încurajăm să-și folosească toate resursele naturale pentru a se exprima liber, îi facem să se simtă recunoscuți și acceptați pentru ceea ce sunt. Recunoașterea și acceptarea necondiționată reprezintă baza unei dezvoltări armonioase fizice, mentale și emoționale. De la ele pornește echilibrul care-l va transforma, mai târziu, pe micul copil într-un adult stabil din toate punctele de vedere.
Creativitatea nu se predă, creativitatea se caută în interiorul copilului, având grijă să creăm contextul potrivit dezvăluirii acesteia. Acest lucru fac eu în cadrul acestui tip de ateliere. Creez contextul, creez cadrul. Pun la dispoziție o gamă largă de instrumente muzicale simple, creez condițiile necesare libertății de mișcare și de exprimare, observ non-verbalul (miscările corpului, mimica, gesturile, privirile, etc) las copilul să inițieze comunicarea, intru în jocul lui, îl ajut să-și lase imaginația să vagabondeze, îl ajut să pună în sonor ceea ce simte, să se exprime liber și să-și folosească bogăția interioară pentru a se releva pe el însuși.
