În fond, părinţii sunt cei care îi învaţă pe copii pentru prima oară despre toate. Însă, în scurt timp, situaţia se va răsturna puţin în favoarea învăţătorilor care le vor arăta cum să înţeleagă matematica, îi vor învăţa muzică, pictură, ştiinţă şi să scrie. (Şi ne bucurăm enorm pentru asta!)
Dar când vine momentul să le vorbim despre propriile corpuri trebuie să ne descurcăm singuri. Sau mai degrabă, suntem în competiţie cu ceea ce văd din explorările personale sau alte informaţii (nu întotdeauna corecte şi complete, în funcţie de caz) spicuite de prin cărţi, de prin lumea din jurul lor si de pe la colegi, chiar şi de grădiniţă. Nu trebuie şi nici nu avem cum să le oprim curiozitatea de a afla cum funcţionează trupuşorul sau din a prinde orice părticică de informaţie cu care se intersectează – e pur şi simplu felul în care copiii cunosc la această vârstă. Dacă ai şi tu un astfel de omuleţ acasă, ştii bine că nu există scăpare de la întrebările bine întemeiate (de-a dreptul hilare la un moment dat) sau de expresiile curioase destul de evidente: copiilor noştri le place să fie dezbrăcaţi, să se atingă şi să se exploreze pe ei sau pe alţii, totul cu cel mai neîntâlnit entuziasm, bucurie şi mirare.
Nu aştepta până la orele de la şcoală despre educaţie sexuală (pentru că sunt la o eternitate distanţă, iar puştii vor răspunsuri acum!), ajutorul eficient vine sub forma unui număr de cărţi înţelepte pentru părinţi. Site-ul Savvy Source se bazează în mod particular pe ideile şi scrierile din capitolul esenţial „Learning about bodies” din Becoming the parent you want to be a lui Laura Davis şi Janis Keysar, cartea lui Betsy Brown Braun Just tell me what to say, sau inegalabila carte a lui Deborah Haffner From Diapers to Dating: A Parent’s Guide to Raising Sexually Healthy Children.
Din toate aceste povestiri detaliate şi atotştiutoare, am extras cinci principii cheie pe care să le ţii minte când te confrunţi cu oricare manifestare, previzibilă sau nu a micuţului curios în materie de corp omenesc. A fi părinte înseamnă să gândeşti empatic, de aceea poate fi de ajutor să deţii câteva idei fundamentale când te intersectezi cu întrebări sau comportamente încuietoare, aşa cum inevitabil se va întâmpla!
Limbajul este important
Toţi experţii sunt de acord: felul în care vorbim despre corpurile micuţilor noştri (şi la drept vorbind, despre ale noastre sau ale celorlalţi) este cel care face diferenţa. În general, ne dăm peste cap pentru a le oferi copiilor un vocabular cât mai extins ca ei să se exprime cât mai precis pe teme diverse. Aşa că subiectul corpului omenesc, al tuturor părţilor care îi intră în componenţă şi a funcţiilor lor nu trebuie să fie diferit. Puştii de grădiniţă se bucură când folosesc termeni precum „pipi”, dar de ce trebuie să reducem la vocabular de bebe tot ce se referă la propriul corp când deja ei dobândesc un ansamblu de cuvinte şi expresii complex despre orice altceva? Aşa că deşi te vei simţi puţin jenat la început, încearcă să-l înveţi cât mai devreme posibil un vocabular corect anatomic. Utilizând cuvinte reale îi vei demonstra respectul pentru diverse aspecte ale corpului şi pentru sine. Şi bonusul este că te poţi amuza pe încercările micuţului de a pronunţa toate aceste cuvinte.
Privat vs public: un concept de referinţă
Un aspect destul de complicat al acestei probleme este să-l înveţi pe cel mic ce comportament trebuie să aibă în societate fără să-l faci să se simtă jenat/ruşinat de ceva. Cine deţine un ţânc de grădiniţă a trecut prin valuri de interogatorii care veneau şi veneau cu un interes mare despre funcţiile corpului şi plăcerile acestuia sau discuţiile megacunoscute despre oliţă. Când se petrec în sânul familiei sunt normale, bune şi chiar amuzante. Dar dacă se întâmplă să ai pe la tine nişte prieteni sau rude sau chiar să te aventurezi în public, timp în care ţi se pune o astfel de întrebare, apare şi dilema: ruşinea egoului tău sub toate privirile dezaprobante sau riscul de a-ţi brusca copilul aflată fiind sub nişte circumstanţe stresante. Aşa că, mai bine decât să fii prins cu garda jos în această situaţie şi să-i spui ceva ce vei regreta mai târziu celui mic şi nevinovat, îţi va fi de folos să îi vorbeşti dinainte despre ideea unui comportament privat sau a discuţiilor referitoare la anumite părţi mai ascunse ale corpului. Explicându-i celui mic folosind un ton calm şi părintesc că a cere la baie, sau a atinge părţile intime ale unuia sau discuţiile de oliţă sunt activităţi particulare te va ajuta mai mult decât mustrările din scurt fără o explicaţie clară. Înţelegând ideea de intim îi va da posibilitatea copilului tău de a refuza înştiinţările „doctorilor” cu exces de zel de printre colegii săi.
Citeste mai departe aici: teaching our kids about their bodies
Sursa foto: Jenah Crump Photography /Flickr.com
