Unul dintre cei mai nonconformiști, inovatori și îndrăzneți promotori ai educației libere (fără competiție și fără note) și promotorul ideii de unconditional parenting, unul dintre cei mai controversați autori de parenting ai zilelor noastre, psihologul american Alfie Kohn va susține la București două conferințe, în data de 16 noiembrie 2013.
Despre ce înseamnă Unconditional parenting
Nu mi-am pus niciodată problema că nu mi-aș putea iubi copilul. Și sunt absolut convinsă că toți părinții își iubesc copii (poate chiar și cei care îi abandonează sau îi abuzează). Dar la fel de bine nu mi-am pus niciodată problema (până de curând – adică de câțiva ani) dacă copilul se simte cu adevărat iubit. Și asta mă duce puțin în copilăria mea, când mă întrebam câteodată (când eram certată sau pedepsită sau poate amenințată cu cine știe ce interdicție) – mă întrebam dacă mama sau tata chiar mă iubesc de îmi zic asta sau îmi fac asta. Privind cu ochii de acum nu mă consider deloc un copil abuzat (în niciun fel) dar nici nu cred că am fost un copil cu adevărat înțeles și acceptat. Dar asta e altă poveste (care se vindecă în timp). Și totuși… părinții mei mă iubeau și mă iubesc, de ce mă simțeam neiubită? Poate neacceptată și neînțeleasă însemnau pentru mine – neiubită? Și din ce văd în jurul meu…nu sunt singura care gândește (și simte) așa.
De aceea, atunci când am luat contact cu primele idei de parenting … mai altfel (pozitiv, necondiționat, natural, atașat etc. etc.) peste tot auzeam același lucru: nu face afirmații (sau observații) legate de persoana copilului tău ci vorbește doar despre comportamentul lui. Comportamentul unui copil nu-l definește pe el, așa cum e de fapt. Ceea ce face sau zice un copil nu înseamnă că este ceea ce este acel copil. Când nu îți place ceva, nu spune: nu-mi place de tine ci spune: nu-mi place ceea ce ai facut/zis. Este o mare diferență. Și asta tot observ și observ ce mare diferență e. Și mai observ cât de fragilă pare dragostea noastră în ochii copiilor noștri. Pentru un copil (mai mic și chiar mai mare) o ”simplă” amenințare (care pentru noi pare inofensivă) poate însemna ”nu te mai iubesc”. Și este atât de dureros să vezi asta în ochii unui copil, deși chiar știi că niciodată nu o să te poți opri din a-l iubi.
Și cred că aici se vede diferența dintre iubire neconționată și iubire condiționată. Te iubesc indiferent de ce faci, ce zici, cum te îmbraci chiar și cum te comporți. Nu înseamnă că sunt de acord dar înseamnă ca te accept așa cum ești. Și deci, te iubesc așa cum ești tu. Putem să facem asta atunci când copilul nostru este mic și a făcut pipi pe covor dar oare mai putem să facem asta și atunci când, ajuns adolescent, copilul nostru ne minte sau fumează pe ascuns? Sau … cine știe ce mai poate să facă…?
Atunci când introducem în viața noastră pedepsele, indiferent care sunt ele și sub ce formă vin, atunci îi transmitem copilului nostru că nu-l putem accepta, că ne retragem de fapt iubirea (pentru o perioadă de timp) și că, eventual, această suferință ar trebui să-l învețe pe copil să respecte ceea ce zicem, să facă ceea ce zicem noi, să se comporte așa cum ne așteptăm noi să se comporte. Pedepsele, amenințările, time-out-ul, mita, premiile pe care le pot câștiga dacă ne fac pe plac, toate acestea îi pot învăța pe copii despre putere (cine are puterea acela face regula) și despre obediența pe termen scurt (căci pe termen lung nu vor funcționa).
Ridici o sprânceană. Nu pare nimic nou, parcă ai mai auzit toate lucrurile acestea și totuși parcă îți e greu să te comporți astfel. Îți e greu să uiți toate câte ți-au fost înrădăcinate de cei care te-au crescut, atâta timp și să schimbi totul, 180 de grade. Chiar dacă ești o persoană foarte perseverentă și foarte controlată, oricât de mult ți-ai impune să fii altfel, s-ar putea, din instinct, să-ți mai iasă câte un porumbel din gură (sau din mână).
”Am scris un capitol întreg despre cum “am fost condiţionaţi să condiţionăm” şi de-asta tot cădem în capcana folosirii mitelor şi a ameninţărilor, deşi nu ajută cu nimic şi deşi cei mai mulţi dintre noi, ca foşti copii, ştim de când eram de cealaltă parte a baricadei cum ne simţeam când eram trataţi aşa. Şi cu toate astea, ne trezim făcând şi spunând fix aceleaşi lucruri pe care le-am auzit cândva de la părinţii noştri, de uneori mă întreb şi eu: <<Când m-am transformat în mama?>>” (Alfie Kohn)
Alfie Kohn despre Unconditional parenting
”Sunt mai mult decât destule ghiduri pe piață, al căror scop este să ne ofere metode prin care să-i determinăm pe copii să facă ce vrem noi. Majoritatea cărţilor şi articolelor de parenting mustesc de tehnici menite să-i facă pe copii obedienţi fără să crâcnească. Însă autorii rareori îi invită pe părinţi să-şi regândească premizele sau să se gândească în ce măsură aceste tactici de schimbare a comportamentelor celor mici – indiferent că vorbim despre lovit, cuvinte urâte sau mersul la oliţă – pot să contravină scopurilor lor pe termen lung: a creşte un copil care să devină într-o zi o fiinţă responsabilă, iubitoare, fericită.
Copiii nu ar trebui să se dea peste cap ca să ne câştige aprobarea, ei au nevoie ca noi să-i iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ce fac. Cu alte cuvinte, afecţiunea noastră nu ar trebui să depindă de cât de cuminţi sunt ei, ce note au la şcoală, câte competiţii sportive au câştigat, sau orice altceva. Iubirea necondiţionată primită din partea părinţilor le permite copiilor să se accepte ca fiinţe în esenţă bune, chiar şi atunci când o dau în bară. (Alfie Kohn)
Poate că merită cu adevărat să citim și noi această carte. Și dacă nu ați făcut-o până acum, va apărea și la noi, cu ocazia conferințelor organizate în București: Unconditional parenting – Moving from Rewards and Punishment to Love and Reason – Golden Award NAPPA 2006 (National Parenting Publications Awards).
”A doua jumătate a cărţii este plină de sugestii concrete, organizate în jurul a trei idei centrale: cum să-i ajutăm pe copii să se simtă iubiţi necondiţionat şi atunci când suntem nevoiţi să le spunem “nu”; cum să ne facem un obicei din a privi lucrurile şi din perspectiva copilului; cum să le oferim copiilor mai multe oportunităţi de a face alegeri. Pentru că, în fond şi la urma urmei, copiii învaţă să ia decizii bune luând decizii, nu urmând instrucţiuni. Îmi place să mă gândesc la cartea mea şi ca la o lucrare practică, dar şi ca la lucrare idealistă, deoarece oferă strategii cu ajutorul cărora putem creşte copiii sănătoşi din punct de vedere psihologic şi emoţional, nu doar copii care fac ce li se cere.” (Alfie Kohn)
(Parinteconstient.ro -> interviu Alfie Kohn despre cartea Unconditional parenting)
Despre conferința Alfie Kohn, din București
Unde? Hotel Intercontinental București
Când și ce?
16 noiembrie 10.00 – 13.00 – Școlile pe care le merită copiii noștri (Educație progresistă versus învățământ tradițional)
16 noiembrie 15.00 – 18.00 – Unconditional parenting (Importanța iubirii necondiționate în educarea copiilor)
Cât costă? Fiecare sesiune costă 190 de lei. Dacă participați la amândouă, prețul total va fi de 320 lei.
De unde cumperi bilete? Pentru înscriere și plată accesați aici. Dacă doriți să achiziționați biletele direct la fața locului, prețul lor va fi de 200 de lei/sesiune sau 340 lei pentru toată ziua.
Mai multe informații despre activitatea lui Alfie Kohn și despre cărțile lui puteți găsi pe siteul alfikohn.org. Și un filmuleț cu Alfie Kohn vorbind despre unconditional parenting – aici.
Comunicatul de presă îl puteți găsi în secțiunea noastră comunicate.urbankid.ro.
