Dacă mă gândesc la tot ce știu despre mine, de când îmi aduc aminte, am sentimentul că viața mea nu a fost decât o succesiune de nașteri, o suită de etape marcate fiecare cu o nouă bornă albă a unei importante treziri de conștiință, fundamentală pentru dezvoltarea mea. Astfel, viața mea pare un parcurs străbătut de nașteri, apariții și veniri pe lume care au contribuit la facerea omului care am devenit astăzi. (Jacques Salome)
Aș vrea să vă recomand o carte scrisă de Jacques Salome – psihosociolog francez și creatorul Metodei de comunicare relațională ESPERE – Curajul de a fi tu însuți.
Deși nu este o carte în care vorbește cu precădere despre Metoda ESPERE, Jacques Salome trece (prin experiența personală) prin câteva subiecte pe care le trăim cu toții, în viața noastră la un moment dat, indiferent că este vorba de apariția unui frate, despre moartea unui bunic sau despre suferințele sau umilințele pe care le trăim în copilărie și le retrăim (poate) la vârsta adultă.
Nașterea întru gelozie
Una dintre primele nașteri din viața mea de care îmi amintesc a fost cea întru confuzie, gelozie și haos, în momentul venirii pe lume a fratelui meu. Aveam patru ani și deodată reperele mele obișnuite s-au spulberat. Prezența mamei nu mai era aceeași, mirosurile, zgomotele și ritmul casei se schimbaseră. Brusc, am căpătat sentimentul că nu mai aveam nicio importanță, că nimeni nu mă putea iubi, cu atât mai puțin mama mea, pentru că ea nu mai avea ochi decât pentru el, acest intrus care tocmai îmi invadase universul.
Astăzi știu – nu doar la nivel rațional, ci la nivelul emoțional de acum – că eram iubit, că mi se acorda toată atenția necesară; dar pentru sensibilitatea mea de copil de patru sau cinci ani, această experiență a fost teribilă și terifiantă, o adevărată revoluție. (Jacques Salome)
Subiecte ca: violențe, răni și suferințe sau repetiții din viața noastră (fidelități, misiuni reparatorii etc), dolii și emoții care ne împiedică să fim noi înșine, toate acestea aduc în prim plan multe idei și conștientizări despre ce putem face când trecem prin aceste faze ale evoluției noastre, cum putem să le reparăm, să ne despărțim sau să le integrăm, pentru a ne putea elibera de ceea ce au pus (sau depus) asupra noastră cei din jurul nostru (de la părinți, bunici la profesori sau parteneri de viață).
Unul dintre miturile cel mai bine înrădăcinate în societatea noastră este credința că evenimentele ne vin din exteriorul nostru, că au o cauză dincolo de noi, uneori mai presus de noi, o cauză independentă de vrerea și voința noastră. Și mai este și ideea că dincolo de noi există un responsabil pentru nefericirea noastră, pentru greutățile și disperarea noastră. (Jacques Salome)
Vă invit să citiți Curajul de a fi tu însuți (dacă o mai găsiți prin vreo librărie) pentru că este o scriere sinceră, curată și care poate să vă ajute în vindecarea propriilor răni și suferințe. Și dincolo de acestea, pentru vindecarea relațiilor pe care le aveți și care sunt importante în viața voastră.
