Nevoile de baza ale copiilor, partea a treia. Grupa de varsta 7-13/14 ani8 min read

Bun gasit din nou, mame si tati cu inimi deschise.
Continuam calatoria noastra prin lumea minunata a copiilor, cautand sa ii intelegem noi pe ei si sa cream impreuna acel spatiu de iubire, bucurie si armonie in care copiii nostri (si noi alaturi de ei), sa creasca in adevarul a cine sunt ei cu adevarat.
Am vorbit in articolele precedente despre nevoile de baza ale copiilor din grupele de varsta 0-3 ani si 3-7 ani si am vazut ca aceste nevoi sunt de trei feluri: motrice, afective si senzoriale. Cititi aici despre grupa 0-3 ani si faza primei copilarii si aici despre grupa 3-7 ani si etapa pre-operativa.
Am ajuns acum la ultima grupa de varsta a copilariei – 7 – 13/14 ani, cand intram si ceea ce poarta numele de etapa operativa a dezvoltarii. Nevoile de baza nu se schimba, ele continua sa fie nevoi motrice (de constienta corporala), senzoriale (de alimentare a simturilor) si afective (de iubire si respect).
Etapa operativa sau operationala inseamna ca acum copilul a ajuns la faza in care vrea sa transforme realitatea. Daca pana acum el s-a jucat doar de dragul jocului, incepand cu 7-8 ani copilul va vrea sa vada un rezultat concret in urma jocului lui. Se va juca cu un obiectiv, cu un scop – acela de a transforma, de a crea. Pana la 7 ani, orice bucata de lemn putea fi, in lumea copilului, un avion sau o masina sau o casa sau o barca. Incepand cu aceasta noua etapa de dezvoltare, copilul va vrea sa faca din aceeasi bucata de lemn un avion de jucarie care se semene cu un avion adevarat, cu aripi, coada si toate cele, care sa arate ca un avion si in realitate, nu doar in imaginatia lui.
Asa ca, de la aceasta varsta, copilul o sa vrea sa faca o casa adevarata, chiar daca e inca de jucarie. Vrea sa creeze si sa participe la diverse proiecte cu un rezultat clar, concret. Relatia lui cu timpul devine mai clara – de exemplu, va vrea sa construiasca o barca in 3 zile sau sa creeze un spatiu de joaca intr-o saptamana, si tot acum va fi capabil sa isi planifice si organizeze timpul, spatiul si activitatile (ce ii trebuie pentru construit o barca, ce materiale? Cat timp ii ia ca sa le adune pe toate la un loc? de unde le va lua? – sunt toate notiuni noi, de care pana acum era prea putin constient).
Incepe sa masoare – distante, cantitati, marimi. Incepe sa se compare cu altcineva, cu un alt reper – am aruncat mingea mai sus decat tine, am sarit mai sus decat acest gard, acum sunt mai inalt decat stalpul asta etc. Isi planifica activitatile – incepe sa se intrebe ce ii trebuie, de exemplu, pentru mers in camping, si sa isi organizeze cele necesare: lanterna, haine mai groase, mancare, farfurie, chibrit pentru foc etc. Vrea sa stie cum se face si se desface un lucru, de-adevaratelea. O sa vrea sa stie cum se face pizza, cum se face painea, cum se face focul, cum se repara o chitara sau un ceas, si, mai mult decat ca o sa vrea sa stie, o sa vrea sa faca el singur. Si mai zic o data – este extrem de important sa le dam copiilor nostru spatiul sa faca singuri, sa experiementeze, sa greseasca, sa incerce din nou pana le iese sau pana nu le iese si sa avem incredere nelimitata in capacitatea lor de a reusi sa faca ceea ce si-au propus, fara sa ii grabim, fara sa ii descurajam, fara sa ii criticam, fara sa ne indoim, nici macar atunci cand ei insisi se indoiesc de ei.
In jurul varstei de 8 ani incep cu adevarat sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, chiar daca pana la varsta asta nu au aratat nici un interes sau poate au inceput sa se joace cu literele si cifrele inca de pe la 5 ani. Acum este momentul in care chiar reusesc sa puna literele cap la cap si sa formeze cuvinte. Asa ca este important sa introducem intre lucrurile lor de joaca si materiale pentru citit, scris si socotit, care sa fie in continuare vazute ca noi oportunitati de joaca si creativitate, si nu ca sarcini impuse de nevoia parintilor de a avea un copil care citeste si scrie deja. Interesul lor pentru descoperit creste, asa ca locul cartilor de povesti este luat incet de carti care explica cum se face, carti de geografie, istorie, de investigatie si cercetare. Carti si jocuri despre corpul uman, dinozauri, detectivi, constructii si materiale creative le vor deveni repede cei mai buni prieteni.
Vor vrea sa gateasca cu adevarat. Pana la 7-8 ani, casa o sa va fie poate plina de cutii de plastic cu mancaruri de frunze, pietricele si resturi de flori (ca in cazul nostru). Dupa 7-8 ani, o sa aveti sansa sa nu gatiti cina intr-o seara sau alta, pentru ca o sa vrea copilul vostru sa va faca clatite sau paste.
Mergeti cu ei la ateliere mestesugaresti, unde pot vedea cum se face sticla, cum se tes covoare, tamplarie, sculptura, ceramica, ateliere mecanice, plus muzee de stiinta si stiinte ale naturii. Calatoriti impreuna, daca aveti posibilitatea, si ideal nu la resort, ci in locuri si culturi noi, unde poate avea contact real cu oameni reali si stiluri de viata diverse. Mergeti cu copilul la tara, sa vada si sa mulga vaca, sa urce pe cal si sa dea de mancare la gaini si la porc, sa miroasa miros de balega si de fan, sa culeaga via si sa striveasca strugurii pentru must, sa depanuseze porumb si sa bata fasolea, sa planteze si sa culeaga. Sunt experiente care imbogatesc cu adevarat si hranesc cu iubire Esenta aflata in copiii nostri, experiente care conecteaza cu Pamantul si deschid inimile larg.
Din punct de vedere motric, apare necesitatea de noi miscari ale corpului, asa ca dati-i copilului oportunitatea sa experimenteze cu materiale de circ – trapez, acrobatie, mergeti la drum lung cu bicicleta, mergeti cu cortul in natura, urcati pe munte, dati-i ocazia sa inoate cat de mult si de des posibil, echilibristica, pat elastic pentru sarit, catarat in copaci – mai sus de data asta, si poate va alegeti si cu niste fructe proaspete si coapte direct de la sursa.
Din punct de vedere afectiv, intre 7 si 8 ani vom traversa impreuna un an asa numit de tranzitie in evolutia copiilor nostri. Este anul in care ei se vor reintoarce la anumite momente din primii lor 7 ani de viata, verificand tot ce au trait, au invatat, au blocat sau au experimentat de la nastere si pana la 7 ani. Se reconecteaza cu tot ceea ce a insemnat pentru ei copilaria lor, asa ca e posibil sa aveti saptamani la fel de diferite intre ele ca primele luni din viata copilului si perioade de intense tantrumuri si tristeti, de rezistenta inexplicabila sau de topire totala in bratele mamei. Tot ce avem de facut noi, ca si parinti, este sa imbratisam si sa acompaniem cu iubire si compasiune toata aceasta calatorie de tranzitie, stiind ca este ocazia pe care Viata le-o da copiilor nostri si noua de a repara ce poate am creat gresit sau am stricat in primii 7 ani. Aceasta faza de tranzitie se repeta la fiecare 7 ani (deci se va repeta pe la 13-14 ani) si coincide in copilarie cu schimbarea dintilor, precum si cu regenerarea celulara a corpului fizic, care are loc la fiecare 7 ani.
Tot la capitolul afectiv, copiii incep acum sa testeze si sa chestioneze regulile si limitele stabilite pana acum, sa creeze reguli noi si sa testeze increderea si siguranta noastra, ca parinti. Amintiti-va ca este un dans, la fel ca viata toata.
Viata nu este un bloc de beton rigid, cu reguli fixe, sapate in piatra. Este o curgere continua, in care invatam cu totii sa fim flexibili, sa ascultam, sa comunicam, sa intelegem, sa iubim si sa ne tratam unii pe ceilalti cu respect si cu blandete, sa ne impartasim cu ceilalti in iubire si frumusete. Copiii nostri ne arata si ne cer asta continuu, chiar daca nu stiu sa ne-o ceara cu aceste cuvinte. Cautarea lor de a se impartasi cu noi in iubire si bunatate este continua, asa ca reguli si limite ce pareau stabile si bune pana la 7 ani pot fi adaptate si largite, dand spatiu pentru mai multa creativitate si libertate, incredere si cooperare. E important sa ne amintim mereu ca dragii nostri copii ne sunt cei mai buni prieteni si cei mai onesti maestri, prin insasi inocenta si onestitatea lor inascute.
Daca ramanem atenti si prezenti, cu inima deschisa si cu intentia constanta de a invata sa iubim si sa ne impartasim in iubire, vom vedea cat de mult copiii nostri ne ajuta si ne arata calea inimii, a inocentei, a adevarului. Cand e greu, e greu pentru ca avem ceva de invatat si de curatat, si noi si copiii nostri. E greu pentru ca ceva din noi opune rezistenta Iubirii.
Cu bucurie si recunostinta pentru experienta binecuvantata de a fi mama,
In iubire si serviciu,
Laura Maria
 
Foto Pinterest