Fiecare intalnire cu Margarita este ca un cadou de la Dumnezeu. Margarita Valencia este una dintre acele femeie remarcabile, a caror prezenta pe planeta Pamant schimba pentru totdeauna vietile celor pe care ii intalneste. Si gratia asta sporeste cu atat mai mult cu cat Margarita ramane o femeie simpla, smerita, cuminte si deloc in cautare de faima de nici un fel.
Margarita e ecuadoriana si a trait vreme de 12 ani in comunitatea Pestalozzi din Ecuador, comunitate-scoala dedicata educatiei libere a copiilor. De acolo, a venit pentru 1 an in Brazilia, in Piracanga, unde am impartit zile, seri, paini, conversatii, muzica, arta, lacrimi, rasete si multe, multe invataturi despre copii acum 5 ani, cand Sasha era inca o gagalice in formare in burtica mamei sale. Apoi, Margarita a plecat inapoi in Ecuador, dar a lasat aici, in Brazilia, urme adanci in fiinta mea. Si in fiinta tuturor celor care au cunoscut-o.
Ea revine in fiecare an in Brazilia, ca sa dea cursuri despre educatie libera si parenting constient si ajunge si pana in Bahia, unde ne-am regasit de curand, pentru cateva zile.
In afara de bucuria de a-mi revedea prietena draga, am fost si la un curs de-al ei, la partea despre nevoile copiilor si despre limite si spatiu pregatit pentru copii. Ca sa pricep si eu mai bine ce si cum.
Copiii, toti copiii, indiferent ca s-au nascut la Bucuresti, in Recife, in Shanghai sau la Adunatii Copaceni au aceleasi 3 categorii de nevoi ce trebuie indeplinite, de la 0 la 14 ani.
Ele sunt nevoi afective, nevoi motrice si nevoi senzoriale. Adica, tradus in limba noastra de zi cu zi, copiii au nevoie de iubire, au nevoie sa se miste cat vor ei de mult si de creativ si au nevoie sa isi exerseze cele 5 simturi de baza – vaz, auz, miros, gust si pipait. Indeplinirea, satisfacerea intr-un mod plin de respect a celor 3 categorii de nevoi de baza, fiecare cu caracteristicile specifice grupei de varsta a copilului, face ca partea din creier care poarta numele de creierul limbic sa fie alimentata in mod sanatos si pe deplin satisfacator cu toate ingredientele de care fiinta umana are nevoie pentru a creste sanatoasa din punct de vedere fizic, emotional si mental si pentru a deveni un adult intreg, responsabil si constient.
E ca atunci cand construim o casa: intai facem baza, fundatia, pe care apoi se pune podeaua, apoi stalpii de sustinere si apoi acoperisul. Fara fundatie, nu avem casa. Iar fundatia, in cazul acompanierii cresterii unui copil, o reprezinta exact satisfacerea acestor nevoi atat de simple: iubire, miscare, simturi.
Si o sa detaliez mai departe caracteristicile specifice fiecarei grupe de varsta: de la 0 la 3 ani, de la 3 la 7 ani si de la 7 la 14 ani.
Nevoile copiilor de la 0 la 3 ani
De la 0 la 3 ani, perioada senzitiva. Avem un bebelus, care tocmai ce a scos nasul din pantecul perfect al mamei sale, si incepe sa aiba contact cu lumea inconjuratoare. Casa in care locuieste este UTERUL amplificat, si din convietuirea cu mama, tata si restul familiei el isi ia toate informatiile cu care va actiona mai departe toata viata. Bazele se pun acum, din ceea ce copilul primeste si absoarbe din energia casei, a mamei, a tatalui si a familiei. De la nastere si pana la 3 ani, copilului nu ii trebuie nici scoala, nici cresa, nici child-care, nici alti copii cu care sa se joace, lui ii trebuie doar mama, tata si familia in care s-a nascut. Cu iubire, prezenta si respect.
Este perioada in care gura ocupa un loc foarte important in informatiile pe care le transmite cortexului, de aceea copilul trebuie lasat sa exploreze cu gura tot ce are de explorat (si este treaba parintilor, nu a copilului, sa pregateasca spatiul in asa fel incat copilul sa nu bage in gura nici cutitul, nici cuie si nici resturi din gunoi). In momentele in care nu este alaptat si nici carat de catre mama sau tata, ideal este sa fie lasat pe podea, intins pe jos, in asa fel incat sa se poata misca in voie si descoperi propriul corp. Copilul nu are nevoie sa fie ajutat sa invete sa mearga, sau sa mearga mai repede, sa se ridice, sa se rostogoleasca – cu cat i se da spatiul necesar si timpul de care are nevoie sa faca toate aceste miscari singur, in propriul sau ritm si timp, cu atat sentimentul de autorealizare, respect de sine, incredere in sine se intaresc. Si cu atat mai mult creierul lui primeste toate informatiile de care are nevoie ca sa se dezvolte sanatos.
Tot intre 0 si 3 ani, copilul are nevoie de repere care sa aduca «organizare in haos». Imaginati-va ca vreme de 9 luni acest bebelus a stat bine-mersi intr-un pantec calduros si bun, cu toate nevoile indeplinite in mod perfect, si din spatiul asta binecuvantat iese afara intr-o lume cu mii de sunete, lumini, miscari, voci, siluete – un mediu tare diferit de cel cu care a avut el contact. Stabilirea unor ritualuri repetitive il ajuta pe copil sa aiba repere si ii dau siguranta. Noapte – zi, mancare-odihna-joaca, baie, plimbare – sunt micile sale ceremonii zilnice, care pun ordine in haos si care il invata despre structura timpului.
Daca vrem sa avem copii ordonati, acum e perioada in care se scrie acolo, in creier, programul asta cu facutul curat in camera. Incepem sa strangem jucariile copilului si spunem «acum punem jucariile la loc». Iar cand creste un pic si putem face asta impreuna, punem impreuna jucariile la loc, de fiecare data cand a terminat de jucat cu un anumit material. Cu rabdare, respirand adanc si modeland pentru copilul nostru notiunea de spatiu ordonat si curat.
Este si perioada in care se stabileste 80% din invatarea limbii – dar asta nu inseamna ca el are nevoie sa auda pe cineva vorbind cu el non-stop. In schimb, are nevoie sa inteleaga «acum punem scutecul», «acum spalam funduletul de caca», «acum Sasha face pipi», «acum bem lapte» si asa mai departe. Adica informatii simple si bazice, care descriu EXACT ceea ce se intampla, fara notiuni abstracte. Recunosc, eu una la partea asta am dat-o in bara, ca am vorbit cu copilul intr-una, si verzi si uscate. Cred ca de aia si el tace acuma doar cand doarme.
Este si perioada in care se dezvolta structuri de baza precum «mama continua sa existe si daca nu o vad eu» – si pentru treaba asta o sa treaca nitel timp, pana cand copilul nu o sa mai planga atunci cand e lasat in camera, iar mama se duce sa faca si ea un pipi, ca omul. Mai ales daca mama ii vorbeste inainte sa plece – mama se duce la baie sa faca pipi si vine inapoi. Mama a venit inapoi de la baie.
O alta structura de baza este aceea de cauza – efect – ce se intampla atunci cand arunc lingurita? Ea cade. Mama mi-o da inapoi. O arunc iar. Ce se intampla? Ea cade. Si asa intelegem ca schema asta cu aruncatul linguritei de trei mii patru sute cincizeci si sapte de ori la o singura masa nu e facuta ca sa ne oftice pe noi. Nu. Copilul nu are astfel de notiuni, el se naste absolut bun si inocent. El doar vrea sa vada, din nou si din nou, cum cade lingurita. E distractiv si invata ceva din asta, stiti?
Cat despre nevoile afective – ce sa mai spunem? Niciodata nu exista «il iubesc prea mult, dom’le, pe copilul asta!» Iubirea nu este niciodata prea multa. A, ea poate fi gresit inteleasa si aplicata, si atunci nu e iubire, dar asta e alta discutie. Copilul are nevoie sa fie alaptat la cerere, schimbat la cerere, sa ii se raspunda la plans pe loc, sa fie alinat, purtat in brate, dormit cu parintii (in pat sau macar in aceeasi camera, la distanta de o intindere de brat), vazut, auzit, are nevoie sa i se dea spatiu sa fie el insusi, sa spuna NU, sa testeze limitele, sa aleaga, sa i se puna limite, cu iubire si fermitate in acelasi timp, sa fie acompaniat si inteles.
Iar in articolul viitor, o sa vorbim despre grupa de varsta 3 – 7 ani. Nevoile raman aceleasi – senzoriale, motrice si afective, se schimba doar forma in care pregatim pentru copii spatiul de care au nevoie ca sa creasca precum florile bine udate, iubite si din pamant manos si sanatos.
Va pup cu drag si pe curand!
Surse foto Happilyevermom.com & Pinterest.
