Cred cu toata fiinta mea ca alaptarea la cererea copilului, pentru atata timp cat cere copilul, este nu numai absolut naturala, dar si unul dintre cele mai importante daruri pe care le putem face copiilor nostri. Am intrat in al doilea an de alaptat si sunt inca cu sanii pe afara toata ziua si noaptea, de cate ori vrea copilul. Gasesc tot delicioasa prezenta lui in bratele mele. Iubesc momentele de uitat ochi in ochi si zambetul strengaresc care ii apare pe fata cand sunt acolo, prezenta cu el total. Iubesc oftatul lui de placere si joaca si relatia speciala pe care o are cu sisica, numele de botez pe care le-a pus fiecarui san in parte si cuibareala la siguranta, caldura si firescul sanului, de cate ori are nevoie de asta. Sunt momente pe care o sa le tin minte toata viata. Si, de multe ori, recunosc ca as vrea ca perioada asta sa nu se termine niciodata.
Insa adevarul adevarat este ca relatia mea cu alaptatul copilului nu este numai flori, fluturi si curcubee. Sunt zile cand imi vine sa imi iau sanii si sa ma ascund cu ei cu tot intr-o pestera, unde sa nu ma mai poata gasi nimeni decat cand a trecut perioada alaptatului. Momente cand imi vine sa ma urc pe pereti, cand imi vreau sanii inapoi, cand ma dor sfarcurile si ma simt supta si secatuita si obosita si satula si ma doare spatele si ma vad cocosata si burtoasa si transpirata si ciufulita si vreau si eu un ragaz, vreau si eu sa pot sa beau macar o cana de ceai de la cap la coada, cu ochii asa, in frunza verde, fara sa ma opresc de 30 de ori pentru «mamica, sisica!»
Sunt zile cand, numai la gandul ca treaba asta cu suptul ar mai putea dura inca minim 2 ani de acum inainte, si ma si apuc de citit si cautat si investigat metode de intarcare naturala, doar ca sa descopar ca ele nu exista ca solutie venind din partea mamei. Si apoi ma apuc sa ma uit adanc in mine si sa caut macar o scanteie de raspuns «de acord, hai sa intarcam» si nu gasesc, deloc, un DA in inima mea in legatura cu asta. Inima mea imi raspunde de fiecare data, cu aceeasi ferma blandete, continua, linisteste-te, ai incredere in proces, totul e bine. Intarcarea va veni initiata de copil, cand o sa fie momentul potrivit. Ai incredere.
Articolul asta vine sa spuna lucrurilor pe nume, asa cum traiesc eu experienta asta:
Alaptarea este cel mai minunat liant dintre mama si copil. Si numai mamele care au alaptat stiu ca bucuria, conexiunea, uniunea, contopirea, comunicarea care se nasc si cresc intre mama si copilul ei prin alaptare sunt imposibil de pus in cuvinte, de povestit, de redus la limitarile limbajului. Si imposibil de mimat, de reprodus printr-o alta metoda de hranire. Toate astea se simt si transforma si cresc si binecuvanteaza pentru totdeauna si mama, si copilul.
Si, in acelasi timp, pe cuvant ca nu e usor, mai ales dupa o perioada incolo. Nu e usor mai ales cand, uneori, te simti singura si usor nebuna intre gramezi de oameni care iti spun ca exagerezi, bai nene, cu alaptatul asta si dupa 2 ani, gata, hai, ajunge, a baut destul lapte deja! Nu e usor in zilele cand sunt racita sau am febra, cand sunt obosita sau ma coplesesc valuri de emotii de toate felurile, nu e usor in zilele cu crizele lui de plans si cand parca nimic nu ii intra in voie, nu e usor cand am nevoie sa dorm o mie de ore neintoarsa, nu e usor cand am chef sa stau o zi intreaga singura cu mine, nu e usor cand… cand gandurile din minte sunt mai multe si mai galagioase decat iubirea din inima si nu mai reusesc sa ma adun si sa ma intorc in prezent.
Asa e experienta mea cu alaptatul. Saptamani de indragostire, urmate de zile de luat campii (pe dinauntrul meu, desigur).
Cum ma intorc, din nou, la indragostire, la firesc, la usor, la natural, la incredere si la mers inainte asa, cu alaptatul la cerere pana la intarcarea naturala? Tragand un plans zdravan, respirand apoi adanc si incet, rugandu-ma in inima mea la Dumnezeu si aducandu-mi aminte, cu blandete si compasiune, ca mai sunt inca si om, cat timp bat Pamantul asta. Iertandu-ma, cu iubire si acceptare, imi amintesc ca totul este in regula si ca sunt cea mai buna mama pe care copilul meu o poate avea. Asa, cu toate imperfectiunile, burtile, cocoasa, emotiile, oboselile, nervii, nerabdarile si nevoile mele de o ceasca de ceai bauta de la cap la coada, fara intrerupere….
Sursa foto: Daughter of the Sun via How to be a dad
Nota UrbanKid.ro: Psst, voi ce experienta aveti cu alaptatul? Daca ar fi sa scrieti un text amuzant sub poza de mai sus, care ar fi el? (poza mare aici)
da…suna cunoscut..noi inca alaptam, avem 1,1 ani..
E frumos ce scrie dansa…dar…faptul ca se gandeste si acepta ideea ca ar mai putea alapta inca 2 ani (adica 4 ani ai copilului) nu este normal. Alaptatul se practica la varsta sugarului, nu a prescolarului. Lapticului ii iau locul alimentele diversificate, iar legatura mama-fiu se continua si sudeaza prin alte variate activitati. Parerea mea!
Mie mi se pare gretzos, sa alaptezi copilul pana la 2 ani Are dinti, deja, horror, e kinki.Am un baietel de 3 ani si 10 luni (106 cm si 20 kg), l-am alaptat 6 luni, inca nu i-am dat niciodata antibiotic si merge la gradi de 6 luni.
Il iubesc ca pe ochii din cap, iar el imi zice:’mami meu pe tine te iubesc cel mai mult pe lume”.
Cred ca femeile care alapteaza mai mult de un an, nu au o viatza a lor, sau alte activitati cotidiene.A avea copii te implineste ca mama, dar nu si ca femeie, pt asta mai ai nevoie si de altceva decat sa fii muscata de sani 2 ani.
Pe mine ma distrează mămicile care alăptează sase luni, dar știu ca e grețos sa alăptezi copilul după un an și ca te musca. Copilul nu suge cu dinții, și dacă ai fi alăptat mai mult de 6 luni știai și tu. Eu am un bebe de un an și sase luni și încă îl alăptez și vreau sa continui pana la cel puțin 2 ani, sau pana când se înțarcă el. Copilul mănâncă foarte bine și mâncare și lăptic și nu vad nici un motiv pentru care l-as înțarcă eu forțat acum. Din punct de vedere al vieții personale, nu o vad ca pe o mare problema, și nu ma victimizez, sau plâng de situație, având în vedere ca m-am întors la servici de când a făcut el un an și continuam cu succes alăptarea. Se pot face toate, cu bunăvoința. Sa înțarci un copil la 6 luni mi se pare în schimb grețos, ca și cum copilul tău nu merita mai mult efort din partea ta decât 6 luni de zile de alăptare. Pot sa înțeleg mămicile care renunța la alăptare din cauza lipsei de lapte (care oricum e mai mult dezinformare decât o problema reala), dar sunt stresate pentru bunăstarea copilului. Sa renunti pentru ca pur și simplu vrei mi se pare aiurea. Eu zic sa ne uitam fiecare în familia ei și sa nu judecam experienta altora, pentru ca nimănui nu-i place sa fie judecat. Mie articolul mi-a plăcut și sunt de acord cu ce a zis Laura și-i doresc succes în continuare. Si ca nota de final, mi se pare absurd sa consideri ca formula e mai buna decât laptele uman. Pana la urma asta înseamna ca o vaca e mai buna pentru copilul meu decât mine… Eu nu cred…. Voi ce ziceți?
la un an nu cred ca e ciudat dar dupa 1 an jumate asa e kinki cum spui dar tre sa fi normal la cap si sa nu iti dai prea multa importanta ca sa realizezi asta. Noi “simitim” nu gandim e sloganul unei irationalitati coplesitoare. Si mai ai dreptate si cand spui ca esti mama doar dupa ce inainte esti om si dupa aia femeie(cronologic vorbind nu ierarhic) si toate 3 trei dimensiunile trebuiesc implinite daca nu iaca-ta exagerarile si dezechilbrul. Eu am o prietena care are 6 copii ce ea trebuia sa alapteze 15-20 de ani din viata ca asa era natural ? lol I-a alaptat pe toti 6 dar intre 9 si 12 luni si cred ca n ar avea nimeni curajul sa ii spuna ca a fost egoista! doar a facut 6 copii deci numai egoista nu e.
Esti foarte agresiva.
Este punctul de vedere si actiunea unei persoane care nu te implica si afecteaza pe tine.
Am 3 surori. Suntem 4 fete. Toate am fost hranite doar cu lapte praf pt ca mama…zero lapte ( lasand la o parte aiurelile a la Olivia Steer…) . Suntem mari, avem copii sanatosi, in afara de boli ale copilariei si cate o raceala nu am avut nimic. Nu am fost in spital, am crescut bine si frumos. Laptele matern e bun dar nu e un elixir/panaceu universal. Daca nu ma credeti, duceti o mostra la analize sa vedeti ca si el poate fi mai prost calitativ. In alta ordine de idei cred ca mamele care aleg sa alapteze mult au o problema cu atasamentul…si folosesc scuza cu alaptatul.
Draga Loredana,
din ce in ce mai mult (si mai cu seama in afara) se recunoaste importanta alaptatului, minim doi ani de zile. Apoi ar trebui sa stie toate femeile ca alaptatul la aceasta varsta (2 ani sa zicem) nu inseamna alaptat exclusiv. Este o combinatie intre sete, foame, alint, cautarea sigurantei langa mama, complicitate, afectiune. Suptul poate fi singurul lucru care linisteste un copil care tocmai a dat cu capul de calorifer. Poate fi singurul lucru pe care il accepta ca aliment timp de o saptamana cand are febra mare si refuza orice alt aliment. Nu este o nenorocire sa alaptezi, si cred ca ar trebui continuat si dupa varsta de doi ani. Nu exista o reteta sigura, cel mai bine pot simti mama si copilul, nu noi cei din exterior care stim noi mareu mai bine ce trebuie sa faca altii in viata lor 🙂
Fix in aceeasi situatie sunt si eu, bebe are 1 an si 4 luni si tot timpul spun gata asta este momentul, dar niciodata nu actionez. De ce? Sotul meu spune ca imi place sentimentul de apropiere dintre noi, mangaieturile lui pe pielea mea si rasul lui de fiecare data cand imi ridica tricoul si are mare dreptate. Nu ma grabesc!
Si ce sa faca, Loredana? Sa traumatizeze copilul, pentru ca nu mai e sugar? Cred ca sugar ramane pana cand decide el ca a inteles ca e safe sa se detaseze de sanul mamei.
imi plac mamicile care stau si-n cap ca sa alapteze:))
Da, si mie 🙂
e o experienta pe care o traieste o singura data in viata…,la noi a tinut 1 an si 9 luni,pana am apelat la metoda cu clorocalcin
Interesant…credeam ca numai eu am probleme din astea ca nu vreau sa mai alaptez cateodata…se pare ca nu sunt o mama rea 🙂
Alaptarea aduce beneficii bio-psihologice de necontestat pentru mama si bebe. Ce se intampla insa dupa un an, un an si ceva de alaptare nu mai are legatura cu aceste beneficii, in cele mai multe cazuri. Iar ca sa vorbim despre intarcare ca despre o trauma, este prea mult! Ea este necesara si la fel de naturala ca alaptatul.
Ioana Andreea, nu o sa intru in polemici cu tine. Fiecare face cum simte ca este mai bine pentru ea si pentru copilul ei dar oricum, mi se pare de apreciat ca si tu esti pro-alaptare macar un an.
Eu nu mi-am spus parerea pentru a intra in polemica. Da, sunt de acord cu alaparea si da stiu ca e un sentiment unic pentru ca l-am trait. Ce vreau sa spun este ca laptele matern isi pierde valoarea nutritionala dupa 1an. Apoi, cu cat copilul creste cu atat este mai greu de intarcat si nu ii facem un bine amanand ci din contra. Daca alaptatul se opreste la un an, copilul depaseste mai repede momentul dificil. Nu astept aprobare pentru cele spuse de mine si nici macar intelegere, dar va rog sa reflectati. A alapta copilul la 2, 3 ani, doar pentru ca lui ii place, nu este o solutie. Ganditi-va ca faceti o alegere pentru copilul vostru. O sa spuneti ca el alege….?!?! Nu, nu alege nimic rational ci doar instinctual. Intarcatul, este un proces natural.
Intarcat natural cu san artificial 🙂
Mi-au dat lacrimile…mai mare adevar ca asta nu putea spune nimeni… stiu si eu cum e…insa nu ma las… va bea laptic de la mami pana se va satura
Cum poate fi intarcarea venita din partea mamei “naturala”?daca bebe nu e de acord…..adio natural.
“Bebe” poate nu e de acord cu spalatul , dormitul sau mancatul? Tot asa procedezi si aici?
Draga Laura,
Sunt bucuroasa pentru voi ca mai puteti avea momentele acelea minunate…Eu l-am alaptat pe puiul meu pana la 2 ani si 6 luni, nu s-a intarcat natural, a trebuit sa sap ceva timp sa gasesc un mod bland de a o face totusi. Ei bine, daca vei obosi, si vei cauta o solutie blanda, poti sa incerci sa scoti cate o masa “principala” la doua saptamani. In cazul nostru am inceput cu scosul suptului de noapte. Era asa de adormit ca nu a avut putere prea mare sa protesteze. Poate nu voua nu vi se potriveste, dar mie mi-a prins bine cand am gasit acest sfat pus de o mamica pe un site. Pana atunci auzisem numai solutii traumatice de tipul sa pui ceva amar pe sfarc sau ceva iute samd. Oricum lui bebe nu i-a pasat. Va doresc din toata inima sa reusiti sa treceti cu bine peste orice etapa va mai aparea de trecut in calea voastra….Cu mult drag va imbratisez de la Cluj
Ramona
Iar cu intarcatul a fost simplu, am plecat fara el o saptamana in vacanta, m-am muls dimineatza si seara 3 zile, dupa aia numai odata pe zi, iar dupa a 7 zi, gata.
Foarte simplu nu? Eu cred ca m-as fi îmbolnăvit gândindu-ma la copilul meu care ma cauta și plânge după mine, pentru ca eu am plecat în vacanta, ca e bebe mare… are sase luni… ii ajunge cu sânul. Ce atâta alint… biberonul e mai bun, ca biberonul îl tine în brate când vrea sa simtă căldura mamei, biberonul e soluția. Sa nu mai alăptați fetelor… ca e grețos
Dragele mele, pareri contra si pro vor fi vesnic in legatura cu subiectul asta. Iar o solutie unica ar fi absurda, inutila, asa cum fiecare copil e unic si fiecare relatia mama-copil este irepetabila. Ce conteaza ce zice x sau y, ce conteaza ca z crede ca daca inca alaptezi copilul nu maninca bine alte alimente (de parca un copil nealaptat nu tot bea lapte sau altceva si de parca laptele de mama poate fi echivalat cu altceva!), atita vreme cit copilul e sanatos, fericit si parintii sint linistiti? Relatia asta dintre ei este unica si numai cine o traieste stie despre ce vorbesc. Iar Laura e o generoasa, daca alege sa ne vorbeasca atit de deschis despre lucruri atit de intime – si aici nu ma gindesc la alptatul in sine, ci la felul in care “leaga” si te implineste.
Contra muscatului de sani sint multe metode, daca chiar ajungi sa ai nevoie.
Pentru ca, stiti, de fapt copilul nu suge cu dintii! 🙂 Poate sa aiba dinti si de la 4 luni, ce legatura are asta cu alaptatul? (una din “temerile” mele preferate!)
alaptatul isi are rolul sau, bebe bogdan are deja un an si suge cu succes din titi, are 6 dinti si nu musca niciodata. f frumos articolul, pacat ca unii se uita ca la urs la o mamica ce isi alapteza puiul care deja merge in picioare, ma intreb care de fapt este ciudatul ??? pacat ca suntem majoritatea neinformati si stim doar sa ne dam cu parerea, copilasii se alapteaza cel putin 2 anisori. oricum alaptatul insemna 90% vointa. felicitari mamelor care alaptati
Citesc si rad, rad si citesc, apoi imi dau seama ca sunt doar un baiat printre multe femei.
Femei care ajunse la o anumita varsta si statura sociala,in anul 2012, au o gandire inapoiata (nu toate).
Sa spui ca intarcarea e traumatizanta pt copil, e de ras.
Privind lumea animala, vedem ca toate mamiferele intarca puii si culmea, acei pui nu sunt traumatizati deloc.
Privind in urma viata mea, vad ca nu sunt traumatizat deloc avand in vedere faptul ca mama mea nu a putut sa ma alapteze.
Asa ca va intreb eu pe voi femeilor, care poate o sa ma criticati doar pt faptu ca sunt baiat, de unde si pana unde vine problema asta cu traumatizarea unui copil prin intarcare, avand in vedere ca alaptatul la fel ca nasterea sau intarcarea sunt toate niste procese pur fiziologice care nu au nicio legatura cu, constiinta.
Acum ziceti ca trebuie sa alaptati copilul cat vrea el pt ca altfe va fi traumatizant pt el, poate peste vreo 2 ani o sa ziceti ca trebuie sa-i luati copilului cat mai multe dulciuri si jucarii ca altfel va fi si atunci traumatizant daca nu-i luati cate vrea el.
O sa ajungeti sa aveti copii rasfatati si nu o sa stiti de ce.
Nicu Constantin…sa stii ca mi-as fi dat seama ca n-ai fost alaptat de mamica pentru ca majoritatea copiilor alaptati sunt cu cel putin 10% mai destepti decat restul copiilor, plus alte avantaje pe care o sa te las sa le mai studiezi, pentru ca ai pierut multe in urma acestui eveniment care, sa stii ca ti-a lasat sechele….asa ca mai documenteaza-te si invata sa respecti femeile pentru simplul fapt ca sunt datatoare de viata sau pentru faptul ca ceea ce dai aia primesti, poate nu aici si nu imediat, dar cine rade la urma rade mai bine…sincer mi-e scarba sa cred ca esti cadru medical si gandesti asa…e rusinos pentru tine!
asta in schimb a fost un raspuns foarte smecher ..”.se vede pe tine ca nu ai fost alaptat ca nu esti inteligent” foarte tare ! “sa ne respect draga pentru ca suntem femei si noi aducem viata” asa ca daca te facem prost tu taci acolo si respecta.
Pt Poca, care nu are o replica buna si face complimente unui alt utilizator, crezand ca asa este mai presus.
Altadata cand vrei sa pui pe cineva la respect, poti macar sa dai o replica mai elevata, nu doar niste citate si 2-3 cuvinte la sfarsit, pt ca asa te faci de ras si atat.
Nu consider ca o femeie trebuie respectata pt simplu motiv ca da viata unui copil.
Pana la urma urmei, daca nu ar fi barbatii, nici voi nu ati mai da viata unui copil, iar daca vrei sa dezbati subiecte de genu “medicina in ziua de azi face posibile multe lucruri”, atunci sa stii ca si in lipsa femeilor se pot face copii, nu numai in lipsa barbatilor.
Femeia trebuie respectata ca si om, nu ca si “femeie” pt ca asa pare mai mult ca este comparata cu un obiect.
Pt Ana care se incearca sa para desteapta.
Vad ca te pricepi la statistici.
Zi-mi te rog ce spun statisticile despre femeile care alapteaza peste perioada de 1 an – 1an si 2 luni.
Daca nu stii, iti zic eu.
Riscul de cancer mamar creste foarte mult daca femeia alapteaza peste perioada aceasta si asta prin simplul fapt ca se produc traumatisme repetate asupra sanului, in timpul alaptarii.
Asa ca daca tot iti plac stasticile asa de mult, incearca sa cauti despre cancerul doicilor sau alte lucruri asemanatoare.
aaa… domnu Nicu… ne bucuram ca dvs. nu incercati sa pareti destept.
Puteti totusi sa ne indicati si noua statisticile alea la care faceti referire? Adica despre riscul crescut de cancer la san pentru femeile care alapteaza peste un an?
Ca eu nu am reusit sa gasesc decat ca e exact invers decat cum spuneti dvs.
Cum ar fi, de exemplu, ce zice wikipedia despre alaptare: http://en.wikipedia.org/wiki/Breast_feeding
Sau ce zice UNICEF:
“In conformitate cu cercetarile antropologice, varsta naturala de intarcare pentru specia umana este undeva intre 2,5 si 7 ani. OMS si UNICEF recomanda ca alaptarea sa continue pana la minimum 2 ani. Alaptarea poate si trebuie sa continue cat timp este dorita atat de mama cat si de copil.”
http://www.spital-prieten.ro/informatii/parinti/mituri-despre-alaptare/
Ce ziceti domnu Nicu? Puteti sa ne lamuriti cum e cu statisticile alea? Ca am inteles de la doamna Ana ca sunteti si cadru medical.
Crede-ma. E inutil. Menirea lor e sa nasca natural si sa alapteze…Altfel nu esti mama-minune
Pt Ana
Si mie imi e scarba sa vad ca in lumea asta exista atatea femei care isi dau atata importanta, fara rost.
Daca as fi in locul vostru, chiar mi s-ar parea frustrant sa ma laud mereu cu faptu ca eu sunt femeie si pot sa nasc.
Asta, dupa mine, arata un grad de complexitate in raport cu barbatii, pt ca pana la urma urmei, in societatea din ziua de azi, NU cine naste mai multi copii este mai destept sau mai bine vazut de restu lumii, pt ca daca ar fi asa, atunci tigancile care au 7-8 copii, ar fi in varful Romaniei.
Mi-e scarba de faptu ca va laudati prea mult cu ceva pur fiziologic (miraculos pe de alta parte), dar totusi, NU voi ati inventat asta, NU tu sau vreo colega de a ta, ati permis aces proces.
Mai Nicu, du te mama pe uun site de isteti, de psihologi, pshihanalisti, statisticieni si lasa ne cu raspunsurile matale pline de istetime si profunzime..mi se pare patetic ca un barbat sa se tot bage atat intr o problema care nu l priveste in mod direct si sa critice in continuu.. e o chestie scrisa din inima pentru inima..de mama, evident.esti trist si nu ai ce cauta aici.sincer. ai incercat pe blogurile comentatorilor sportivi? acolo ai barfa, replici, cuvinte murdare..ce ti place!
:)) mai liv, mai bine invata tu sa vorbesti corect gramatical, apoi o sa iau in considerare criticile tale lipsite de noima. Dupa comentariul tau inteleg ca tu nu tii cont de parerea unui barbat, doar pentru simplu fapt ca e barbat.Tu pari ca esti frustrata pentru ca tu crezi ca un barbat nu are ce cauta intr-o astfel de discutie. Sa inteleg ca femeia procreeaza singura? In eprubeta sau cum?
isi da o femeie seama ca fara barbati nu putem face copii? mie mi se par la fel de importanti ca femeia, daca nu mai importanti, pentru ca spermatozoidul transmite sexul copilului, nu ovocitul. toate mamiferele nasc si alapteaza, asa ca nu vad de ce trebuie sa ne-o luam in cap… Acuma depinde cat de frustrata esti. eu fara sotul meu nu puteam sa fac un copil, ca doar nu-s fecioara Maria, asa ca…mai lasati-ne cu laudele astea. pana la urma sa faci un copil nu e greu, sa il faci om e important. daca alaptam pana la 6 ani si e o loaza…degeaba …
De parca Fecioara Maria a facut un copil singura…Sau mai credem si in povestea asta? Ai perfecta dreptate. Cred ca oricine are dreptul la replica si daca nu ii iese lapte prin sani…Desi exista niste afectiuni care fac ca si un barbat sa aiba lactatie. Sic! 🙂
Wow… ce asociere, de la alaptare la copil rasfatat…. psihologie fina mon cher. Bineinteles ca e o trauma, multe lucruri sunt traume pentru copii. Pentru al meu in momentul de fata e o trauma sa-l spal pe cap… De cate ori il spal pe cap, dupa aia mai multe zile nu vrea sa faca baie deloc. Asta nu inseamna ca nu-l spal pe cap. La fel cu pusul picaturilor in nas… Copii sunt foarte fragili si se sperie usor. Conteaza acum daca e o trauma la care vrei sa-l supui sau nu. Eu n-am ce face, trebuie sa-l spal pe cap si sa-i pun picaturi daca e bolnav, dar la trauma intarcarii nu sunt dispusa sa-l supun. Gandeste-te din punctul lui de vedere. Alaptarea e un drept al fiecarui copil. In momentul in care mama brusc si unilateral decide sa-l intarce, mi se pare normal ca acel copil se va simti frustrat si suparat. Pana la urma i se refuza ceva ce-i place si era al lui pana ieri, fara ca el sa aiba un cuvant de spus. Nu inseamna ca nu va trece peste asta in timp si ca la 30 de ani va avea sechele psihice din cauza asta. Pe de alta parte, chiar daca nu e obligatoriu sa aiba sechele, poate unii au. Alaptarea e baza unei relatii de incredere si acceptare a copilului pentru toata viata. Un copil respectat si lasat sa decida singur cand se intarca va fi ascultat si respectat de parinti de-a lungul vietii si se va simti tot timpul acceptat si iubit. Acum, din celalalt punct de vedere. De ce e alaptarea rea ? Pentru ca jeneaza sensibilitatile unor terti ? Pentru ca acel copil va vrea sanul in public ? Din punctul lui de vedere e dreptul lui, daca cei din jur se jeneaza este problema lor nu a mamei sau a copilului. Nu exista nici un efect negativ al alaptarii pe termen lung pentru copil sau pentru mama… deci de ce sa te opresti doar pentru ca cei din jur o cer ? E o decizie pur personala luata de fiecare mama si copil in parte. Si fiecare mama stie ce e mai bine pentru copilul ei, daca e in stare sa-l asculte. Simplul fapt ca un copil nu vrea sa fie intarcat e motiv suficient sa continui alaptarea. Iar daca discutam rasfatul… rasfatul vine din frustrarea copilului ca nu este ascultat si va plange pentru ca nu i se da atentia/dragostea pe care o merita, si atunci se refugiaza in chestii exterioare cum ar fi jucariile sau dulciurile. Al meu copil nu primeste tot ceea ce vrea in nici un caz, si oricum comenteaza, adica plange cand nu se intampla totul cum vrea el. Dar avand dragostea noastra neconditionata, si de ce nu o titi cand se simte frustrat, trece repede peste momentele astea. Stie ca si cand nu primeste ce vrea, el tot e iubit, nu asocieaza obiectele cu dragostea noastra. Si daca plange ca nu-i dau ceea ce vrea, nu ma respinge din cauza asta.
bravo ! te apreciez de-adevarat pentru ca ai o gandire sanatoasa in primul rand prin faptul ca ea exista ceea ce o face net superioara altora. :))) numai ca nu are rost sa aduci argumente logice si rationale intr-un loc unde totul se bazeaza pe “ce simtim noi si ce credem noi ca simte copilul.”
Pt Cristina, care pare psihologul No.1 de aici.
Psihologie fina sau nu, pana la urma urmei, daca un copil este obisnuit cu prostii de genul “gata puiu mamii, nu te mai spal pe cap, gata te alaptez cand vrei tu”, cand va fi mare, se vor schimba aceste prostii cu altele si mai mari de genu “gata puiu mamii, iti iau masina asta pe care o vrei tu”.
Daca stii sa-ti educi copilul, il educi cum vrei tu, NU trebuie batut, NEAPARAT, trebuie doar sa stii sa-i explici intr-un mod cat mai placut.
Asa ca, daca tu nu stii cum sa-ti educi copilul si sa-l faci sa-i surada ideea pe care o ai tu in cap, ar trebui sa mai inveti si tu putina psihologie din asta fina.
Pt Cristina.
Imi pare rau ca nu am scris in mesajul anterior tot ce vroiam sa zic.
Nu stiu de unde iti iei tu informatiile, dar m-a cam facut sa rad cand am citit “Nu exista nici un efect negativ al alaptarii pe termen lung pentru copil sau pentru mama… deci de ce sa te opresti doar pentru ca cei din jur o cer ?”.
Chiar crezi ca nu exista niciun efect negativ?
Eu te rog sa te mai documentezi, pt ca la capitolul asta ai cam dat-o in bara, dar pe de alta parte stii sa ataci prosteste.
Domnu Sorin, nu inteleg de ce vorbiti la plural :)), reprezentati cumva mai multe persoane? Vi se pare asa de relevant un studiu facut in Belarus, probabil pe maxim 500 persoane? Din cate stiu eu, la nivel mondial traiesc cel putin 3 miliarde de femei, asa ca un studiu facut intr-o tara precum Belarus, nu mi se pare relevant (una dintre caracteristicile unui studiu clinic, este chiar ideea de a fi relevant). Am o problema cu Internet-ul pentru ca el face mai mult rau decat bine, in cazul dumneavoastra, in niciun caz nu sunt de acord cu afirmatia “ne pot ajuta sa deosebim medicii competenti si informati, de medicii aroganti si lenesi” pentru ca o parere despre un medic nu se face doar prin simplu fapt ca ai citit 1 articol pe net si ai discutat o data cu acel medic. O parere despre un medic se face in urma unei discutii ample in care acel medic explica si arata tot ce se poate intampla. Daca dumneavoastra nu aveti altceva mai bun de facut, decat sa cautati articole bazate pe ce am spus eu, foarte bine din partea mea, dar cand va zic ca articolele relevante NU sunt gratis, ar fi bine sa va dati seama ca deja intreceti masura afirmand ca acele 2-3 articole “ne pot ajuta sa deosebim medicii competenti si informati, de medicii aroganti si lenesi”. Nu este problema mea daca ati avut vreo cearta cu vreun medic, cu aceasta atitudine, sigur o sa mai aveti. La fel cum nu este problema mea nici daca sunteti frustrat din vreun motiv anume. Totusi, va repet, adresati-va la singular, nu la plural, pentru ca in afara de dumneavoastra, toata lumea isi vede de treaba.
Pai ce ati facut domnu Nicu? De ce ati postat aici? Ca nu intelege lumea despre ce vorbiti.
Intelegem ca va plac doamnele (chiar daca nu alea care alapteaza), da lasati-o pe doamna Cristina ca aveam si noi o discutie ca intre barbati, tehnica si fara sentimentalisme.
Sa il rugam pe domnul administrator al saitului si al comentariilor sa mute comentariul dvs. la locul lui, adica pe la final, unde discutam noi. Multumim.
:)) Deja incep sa ma amuz foarte tare pe seama comentariilor date de dumneavoastra, domnule Sorin, se vede ca nu prea aveti ce face cu timpul liber. Daca nu era asa, nu v-ati mai fi batut capul cu faptul ca s-a postat comentariul meu mai sus decat trebuia. :)) Asta este motivu pentru care nu are rost sa stau la discutii cu dumneavoastra. Va mai zic inca o data, daca o sa mergeti intr-un spital cu atitudinea aceasta, in care criticati un medic doar pentru ca nu v-a aratat un studiu care sa ateste parerea pe care o are intr-un anumit caz, va asigur ca o sa atrageti doar antipatii. Daca tot incercati sa pareti destept, abonati-va la revistele medicale din Anglia si din SUA, apoi dupa ce o sa le cititi pe toate, cu ajutorul unui dictionar Englez-Roman Medical, o sa puteti sa ziceti cu adevarat ca va faceti o parere adevarata despre medici.
dle constantin, sunt femeie si mama, nu am fost alaptata la san decat cateva zile si sunt un om sanatos si norma. va dau dreptate. chestia asta cu mamicile si gravidutele si bebei si burtici e penibila. fatam si alaptam si nu mai gandim!! copilul NE face febra, NE ies dintii etc. Si eu si sotul meu am fost pusi in posturi penibile cu o prietena care era cu noi la restaurant la pranz. Copilul de 2 ani si ceva a inceput sa urla, a venit la ea, a inceput sa o caute in san , a scos un san flescait si cu vergeturi si a inceput sa suga si sa plescaie…Bai nene! Ok! Alapteaza pana se insoara, dar ai decenta…nu face asta la restaurant ca nu e nimeni dator sa te vada in toata splendoarea. Daca imi vine sa fac pipi( tot natural e) nu imi ridic poalele si ma usurez pe strada.
Oribil comentariu! Sânul care alăptează nu e un sân erotic, ci unul care îşi îndeplineşte prima lui funcţie: să hrănească. Chiar eşti prietenă cu femeia aceea?
Perfect de acord!! Si eu am patit la fel cu o amica…Pana la urma nu toata lumea trebuie sa iti vada tatele. Sotul meu era cu ochii in tavan…ea era in fata lui…ce sa faca? Dar ma rog…amica mea nu avea prea multe realizari…ea chiar s-a regasit in maternitate dar nu prea au limite…Gata. Am nascut, alaptez…am voie orice, sunt wonder-woman.
Nu obisnuiesc sa comentez nici un fel de articol, insa de data asta … as avea ceva de zis. Alaptarea este ceva fabulos,atat pentru sanatatea, cat si pentru psihicul copilului si cu siguranta o vaca nu poate face o treaba mai buna decat mama. Dar, legat de intarcat, cred ca atunci cand al doilea copil e pe drum, trebuie sa gasesti o metoda, chiar daca primul are 1 an jumate, nu? Eu aveam o viziune similara cu voi, si pana spre un an ma gandeam ca ar fi o tragedie daca ar trebui sa nu-i mai dau laptic…pentru ca eu insami eram atasata. Dar a aparut si al doilea bebe dorit de noi, si dupa o luna si un pic de sarcina a trebuit sa o intarc, lasand-o la mama vre-o doua zile in care m-am simtit cea mai oribila fiinta. De fapt, cea mai mare problema a fost pentru mine, ea a acceptat muuult mai usor decat mi-as fi inchipuit. Ideea este ca nu trebuie sa fim absolutisti in nici o directie, si nu cred ca e cazul sa ne judecam si criticam.
Multumesc Laura pentru articolele in care iti expui atat de frumos trairile!
Dani, de ce a TREBUIT sa o intarci gravida fiind???
Bob am un caption pt poza: Femeile adevarate o fac in orice pozitie 🙂
bineinteles! :))
Mie personal mi s-a parut odioasa perioada alaptarii si ma bucur ca perioada aceea s-a terminat. m-am simtit libera. Dar tot respectul pentru mamele care au asa cuvinte frumoase si sentimente. Mie mi s-a parut absolut oribil.
NORMAL CA EXAGEREZI FEMEIE WAKE UP :)))))))))))))))))))parca ai avea dubla personalitate te simti rau dar tot ii dai pentru ca inima ta spune sa`i dai pana la 4 ani.SA FIM REALISTI POSTARI DE GENUL ASTA MA SCARBESC !!!!
Yuck ! Niste vaci … Si ce va laudati atata ? Alaptati ca sa nu ramaneti gravide , nu ca vi se rupe de grija copiilor . Gretos . Puke .
esti de compatimit,a..nu de asta alapteaza femeile..dar ce sa intelegi tu care ai baut lapte de alimentara de cand te ai nascut..trist.. oare ce cauti sa comentezi aici? nu era mai bine la categoria looseri din nastere?
Ar trebui sa se limiteze fiecare la cunosriintele, pe care si le insuseste in actiunile, pe care le intreprinde.
Eu am o fetita de 1,8 luni si am alaptat-o pana de curand, insa din cand in cand imi mai cere…. inainte de culcare cand este foarte agitata si nu poate sa adoarma, este un confort de care nu vreau sa o lipsesc. Intarcarea se face treptat, si atunci cand este pregatita mama, fiindca ea trebuie sa-i explice copilului ca a crescut si ca nu mai are nevoie de laptele de la mami. De asemenea alaptarea se poate face pana la 2 ani, insa asta decide tot mama….. iar copii rasfatati sunt viitorii maturi mai putin stresati(am citit un studiu despre asta)…. asa ca sa lasam pe fiecare sa decida pentru faptele lui…. eu o inteleg perfect pe mamica care alapteaza, insa si dupa ce intarci copilul continua sa fie mai apropiat datorita confortului, pe care i l-ai asigurat pana acum. Fetita mea adoarme tinandu-ma strins de gat…. dupa care doarme singurica toata noapte…. nici nu ma gandesc sa o pun in pat si sa-i spun culcate…. dar exista parinti…. si parinti. Aaaa si mai este si educatia fiecaruia… prin copil iti retraiesti, putin din copilaria ta.
O zi buna tuturor.
Ma uimesc si ma dor comentariile de genul e gretos sa alaptezi un bebe de 2 ani, laptele e toxic la varsta asta, nu mai e bun, etc..bebele meu are 1 an si 4 luni si il alaptez in continuare si cred ca o sa continui pana la 2 ani sau pana s-o intarca el natural.probleme de genul celor mentionate mai sus am intalnit si eu, oameni care sa ma considere vinovata ca vreau sa mi omor copilul, ca i dau lapte toxic, ca nu si mai face anticorpi..am fost confuza o perioada, dar apoi mi-am zis ca nu a lasat Dumnezeu asta alaptatul asa de florile cucului..bebele meu intinde manutele si vrea sisica cand este obosit, nervos, plicitisit..nu doar cand ii e foame..dar tine de fiecare mama sa aleaga ce si cum ii ofera bebelui.eu zic doar ca am avut o viata frumoasa inainte, m am distrat, am trait si merita sa mi rup 2 ani ca sa alaptez si sa fiu trup si suflet langa pui.sunt sigura ca dupa aia vor veni alti ani pe care ii voi trai din plin ca femeie si ca mama.:)
Si eu am parte de diverse pozitii de alaptat. poza mi se pare foarte fireasca… Tot inainte.
Multa prostie zace in femeile astea care vor sa alapteze pana la 4-5 ani un copil batut de soarta.
Dar ce pretentii poti avea de la ele, cand sunt practic doar niste masini de reprodus. Aproape analfabete, ele au auzit ca “e bine” sa alaptezi cat mai mult si le-a explodat neuronul.
Sunt benificiara alaptatului prelungit. Mama mea a infruntat obtuzitatea si traditia si m-a alaptat pana la sevrajul natural…dupa 2 ani. Sunt doctor in bio-chimie, predau la o universitate de prestigiu din Belgia, am un IQ de 133. Nu sunt nici analfabeta, nici lipsita de preocupari, nici nu am timp cu care sa nu stiu ce sa fac. Cand am ramas insarcinata, am citit mult despre alaptat, am consultat medici pediatrii, nutritionisti, tratate si studii… Concluzia: am decis sa imi alaptez copilul atata timp cat el va avea nevoie. Mi-am intrerupt cariera pentru a putea sa-i acord timpul necesar si toata atentia fiului meu. Ne pregatim de intarcare discutand, impunand mici regului si reducand timpul de alaptare. Nu regret niciun moment decizia luata, sau faptul ca am nascut natural, contrar modei cezarienei impuse de obstreticienii romani. Apreciez medicii care nu considera invatarea terminata odata cu terminarea rezidentiatului, si care pe langa specialisti impecabili stiu sa fie si oameni… Ceilalti, cei care detin adevarul absolut, nu ma intereseaza….
Cu un IQ 133 nu ai fi uitat limba romana, zic eu
Nu stiu daca e corect sau nu sa alaptezi x ani sau y luni, cine stabileste asta…niste studii? Daca e sa ma iau dupa cunoscuti comparativ cu mine, ca mamica, cei care au fost alaptati mai mult tot s-au imbolnavit, sunt bolnaviciosi etc. Referitor la traume…asa se zice, dar cred ca mai conteaza si mediul in care se dezvolta acei copii. Personal, ca mama, nu ma pot uita cu indignare la o mamica care alapteaza in public, insa nu este o imagine placuta pt mine, de cele mai multe ori, ca femeie! De ce? Unele mamici nu sufera de nici un complex si fac din alaptat o chestiune normala, fireasca (cum si este de altfel!), oriunde si oricand, oricum, nu conteaza ca sunt zeci sau sute de oameni in jurul lor. Eu vad alaptatul ca ceva intim, de care te bucuri tu si copilul tau, nu cei din jurul tau. Nu mi se pare ceva erotic in a-ti etala un san (fie el si lasat, plin de vergeturi, flescait sau mai stiu eu cum) si nici scarbos, insa nu mi se pare firesc sa ti-l etalezi oriunde. Stiu, daca ii e foame copilului ii dai sa manance oriunde, nu? Insa fa-o mai discret, fara sa atragi atentia asupra ta. Mi s-a intamplat de multe ori sa merg in locuri publice, sa mananc si sa vad mamici care alapteaza in vazul lumii fara nici un fel de pudoare (imagine care nu mi-a placut) si care mai si atrageau atentia asupra lor (gen…vedeti ce fac eu?), zgomotos… Dar si mamici care alaptau discret, se duceau intr-un coltisor la masa si alaptau linistit. Imagine pt mine ok, deloc deranjanta. Mai vad in parc mamici care au uitat sa fie femei. Si se mandresc cu asta. Oare de ce? Daca esti mamica ai uitat sa fii femeie, sotie, prietena? Le vad extenuate, lesinate, cu parul valvoi, necoafat, nearanjat, cu manichiura nefacuta, cu par la subrat, cu haine lalai, necalcate, cu ochii incercanati. Si ma uit la mine … intotdeauna am timp si pt mine, pt sotul meu, pt casa, sa gatesc, sa plimb copilul, sa am casa curata, haine curate, cumparaturi facute. Copilul meu nu sufera de neatentie daca eu imi acord atentie. Si le mai aud cateodata:alaptatul asta imi ia tot oxigenul! Ok, alaptezi si uiti ca esti femeie! Copilul este important, insa imaginea lasata de tine in urma este dezolanta.
urat… ceea ce ai spus…. o mama care arata obosita si nu are grija de ea…pt ca este obosita.. nu este o imagine dezolanta…. este un fapt … poate peste o luna/ 2 va arata ca tine…. cine esti tu sa judeci si sa pui etichete??? de unde stii tu ce are aceasta mamica acasa; de unde stii daca are un sot sau pe cineva care sa o ajute… de unde stii tu ce lupte poarta ea ???
e f bine ca esti multumita de tine ( daca este adevarata multimirea si nu doar falsa chiar si pt tine..) dar de ce te intereseaza atat de mult sa judeci si sa ti dai cu parerea despre altele…. de ce nu te bucuri de viata si de imaginea ta si atat?
Banuiesc ca mama care a scris articolul, va avea nevoie de terapie dupa aceasta experienta de alaptat intens de 2 ani, in care banuiesc ca relatia de cuplu este afectata serios. Si mai cred ca a fi mama, inseamna a fi si femeie si sotie, pentru ca mai mult ca sigur älaptatul pe termen lung are un impact pshihologic negativ asupra copilului dar si a mamei, care nu intelege ca un copil fericit este un copil independent emotional de mama lui, si ca acest alaptat, ineficient din punct de vedere nutritional dupa 7 luni nu face decit sa angoaseze copilul si sa ii taie aripile catre societate. Un egoism matern vizibil din ce in ce mai mult in societatea moderna. Copiii nu sunt ai nostri, sunt creatia Divinitatii si naturii si trebuie integrati in societate nu alaptati “pina spre 4 ani” spre deliciul mamei si de fapt dependentei acesteia de copil. Sunt triste aceste marturii….si tot mai dese.
Draga mea, ma recunosc total in spusele tale! Si tare bine ma simt cand stiu ca mai sunt femei ca mine…Fiul meu dulce are un an si o saptamana si papa laptic de la mami lui 🙂 Imi doresc si eu din tot sufletul ca intarcarea sa se produca natural, sa fie el fericit, multumit… Am tot citit si eu, sa stii, multe articole legate de alaptat, cat, cum…Nu am gasit nicaieri sa scrie oamenii aia ce se pricep a vorbi despre asta, ca alaptatul dupa un an afecteaza psihicul copilului…Ba din contra, le face numai bine. Poate ca nu voi continua dupa doi ani, dar nici nu-i voi opri brusc acest drept al lui, aceasta placere imensa a amandurora. Cu timpul, toate se vor rezolva, am incredere :). Sanatate va doresc!
Interesante chestii cred ca se mai leaga de la sisica asta! poate sunt influentata de filmul vizionat ieri in care o mama este ucisa de sot pentru ca intretinea relatii sexuale cu fiul ei de cel mult 11-12 ani. Ca in orice, exagerarea strica ! sunt deacord cu comentariul de mai jos in care era vorba de DORINTA mamelor de a continua acest obicei …cred in alaptare pana la momentul diversificarii alimentatiei copilului, nu mai mult decat atat, apoi mi se pare un moft si o carenta de alt gen, acel gen a persoanei mature….poate ca am evoluat fata de oamenii cavernelor, sau ..poate nu…necesar nu este cu siguranta… vezi acei micuti cu probleme de intoleranta …sau copiii institutionalizati.. asa ca daca vreti sa umblati cu sanii pe afara sau sa justificati o anumita neglijenta si kg in plus nu dati vina pe bietii micuti…sa ajunga copilul sa vorbeasca si sa ceara….iac, scarbos, primitiv
Sa ajungi sa vezi o legatura intre alaptat si incest…iac, dezgustator, primitiv. Twisted mind ai, femeie. O femeie care alapteaza nu e neaparat neglijenta sau grasa. Stiu o gramada de femei tinere, necasatorite sau casatorite dar fara copii, jegoase, grase si neglijente. Si mai stiu o gramada de mame care au alaptat doar 6 saptamini ca sa nu fie legate de copil, sa-l poata lasa cu mama/soacra ca ele sa poata petrece nestingherite, fara sa se abtina de la alcool/fumat. Nu stiu cum li se par altora, dar mie acest gen de ”mame” mi se par mai dezgustatoare de o mie de ori decit o mama obosita si neingrijita, dar care totusi isi alapteaza puiul.
Ca sa iti alaptezi copilul trebuie sa fi brainwashed? Si mai esti si medic? Daca nu minti (eu sper ca minti), sper ca nu ai prea multi pacienti… Nu de alta dar…esti brainwashed.
Si eu sunt medic si pot sa iti spun asa. Laptele matern nu e perfect. Sunt mama care au vazut in urma analizelor ca au un lapte f putin nutritiv si au trecut la lapte praf. Dar parerea lor era ca au cel mai bun lapte posibil…le auzeam cum spun ” alaptez cat vrea, am.un lapte bun si gras”…De unde stiau?? Apropos tot de preconceptii: Olivia Steer care fuge de Al din vaccinuri habar nu are ca in laptele matern este mai mult Al ( cu care hranim sugarul constant) decat in vaccin. Si pot sa iti dau un exemplu personal: suntem 4 copiii toti crescuti doar cu Humana . Suntem adulti, avem copii si suntem bine sanatosi de cand ne stim. Sotul meu si sora lui: alaptati la san 2 ani fiecare: supraponderali, probleme cu oasele si articulatiile, cumnata mea internata, operata inca din frageda copilarie, stomac sensibil amandoi, constipatie, cand racesc nu se mai dau jos din pat 3 zile…Concluzia mea de copil crescut cu lapte praf si medic: alaptati cum vreti dar nu uitati ca binele copilului primeaza. Acela de a fi hranit cum trebuie. Daca nu produceti un lapte cum trebuie, copilul are nevoie de lapte praf facut sa aiba in el necesarul unei hrane corecte. Alaptatul la san are multe beneficii dar nu este nici pe departe o minune.