Au trecut mai bine de 3 ani de când am fost la prima conferință de comunicare relațională prin Metoda ESPERE. Și s-au făcut doi ani de când am început stagiul de formare în Metoda ESPERE. Da, fac ”școala” ca să fiu super tare în comunicare, să îi învăț și pe copiii mei, să îi însoțesc (la un moment dat) și pe alții pe drumul lor în vindecare și învățare în această pedagogie a comunicării, așa cum este denumită metoda.
De mai bine de un an fac (din când în când – asta pentru că nu îmi permite mai mult programul) ședințe individuale cu Claudia, de la Centrul AmaneSer. Am început să lucrez cu mine, cu subiectele pe care le-am scos la iveală de-a lungul workshop-urilor și stagiului de formare cu Aleth. Uneori merge mai greu, câteodată mai ușor. De multe ori îmi este mai greu să mă pornesc (și da, văd și în lucrul ăsta ceva ce e de lucrat). Dar de învățat am învățat. Nu îmi este in ”firesc”, nu reușesc (încă) să comunic relațional tot timpul, pentru că nu îmi este acest fel de a vorbi (sau chiar de a gândi)… firesc. Pentru că este nevoie de timp, răbdare și perseverență pentru a putea schimba lucruri care sunt perpetuate chiar de generații întregi. Dar să știți că am văzut și schimbări așa, de la o zi la alta, de la un workshop la altul, fără să mă fi străduit foarte foarte mult. Și s-a văzut atât în relațiile mele cu cei foarte apropiați (în special cu Ioana) și am văzut și fizic, pe mine, după ultimul atelier, cel care a avut ca temă somatizările – văzute ca limbaje ale corpului.
Ce-am înțeles?
În primul rând: am nevoie să învăț cum să mă ascult. Și cum să îl ascult pe celălalt.
Apoi: să renunț conștient, în fiecare zi, în fiecare moment, la sistemul antirelațional în care am crescut (cu toții), în care funcționăm, vorbim etc și să aleg să urmez câțiva pași, câteva reguli de ”igienă relațională”, care sunt esențiali.
Reguli de igienă relațională:
1. Vorbesc despre mine, adopt o comunicare explicită, pornind de la ”eu”.
2. Vorbesc cu celălalt și evit să vorbesc despre celălalt, evit să îl definesc.
3. Nu mă las definită de celălalt. Nu accept să-l las pe celălalt să vorbească despre mine.
4. Nu confund subiectul (cel care vorbește) și obiectul (despre ceea ce se vorbește). Așa reușesc să mă concentrez asupra celui care vorbește, cum se simte el, ce trăiește și nu asupra problemei pe care o dezbate.
5. Într-o relație suntem trei: Eu-Tu-Relația.
6. Sunt atentă și conștientă de cele două tipuri de mesaje care pot circula printr-o relație și pe care eu le emit (sau care vin de la celălalt către mine): mesaje-cadou: care cresc energia, vitalitatea sau mesaje-toxice: care rănesc, devitalizează, duc la suferință.
7. Păstrez doar mesajele pozitive, purtătoare de energie care vin spre mine de la celălalt.
8. (Pentru că nu mă las definită de celălalt) restitui mesajele care îmi par negative, mesaje de violență, de descalificare, care nu sunt bune pentru mine (poate chiar îmi trezesc răni vechi). Cel mai important (și greu) este să nu confund mesajul care vine de la celălalt și reacțiile mele emoționale.
9. Știu că emoția puternică este limbajul rezonanței. Mă străduiesc să ascult ecoul. Conștientizând asta la mine, pot să înțeleg de asemenea și emoțiile celuilalt, tot ca pe un limbaj.
10. Diferențiez sentimentul de relație. Știu că doar mesajele circulă prin relație și nu sentimentele / emoțiile. Sensul mesajului este dat de cel care primește mesajul, ca urmare a rănilor, experiențelor anterioare, ecoului din trecut.
11. Știu că în spatele oricărei frici se află o dorință și aleg să merg înainte cu dorința și nu cu teama.
12. Una dintre cele mai grele de aplicat reguli – pentru mine – renunț la căutarea aprobării pentru a-mi asuma riscul diferențierii. Este o mare concurență între cele două dorințe: de aprobare și de afirmare. Am nevoie să aleg, cât mai conștient posibil, pe aceea pe care vreau să o îndeplinesc în acel moment. Dacă fac alegerea în acest fel nu mai vor mai exista frustrări, regrete, scăderi ale energiei.
13. Trec de la înfruntare la confruntare. Înfruntarea se întâmplă într-o relație bazată pe supunere și opoziție. Confruntarea și poziționarea clară într-o relație înseamnă că învăț să comunic poziția mea (opiniile, convingerile, emoțiile). Cum? Confirm punctul de vedere al celuilalt – care cere să fie recunoscut în ceea ce spune și în ceea ce este – și afirm propriul punct de vedere.
Și toate acestea sunt o mică părticică din ceea ce înseamnă Metoda ESPERE. Foarte mică. Eu descopăr și redescopăr cu fiecare atelier sau workshop încă ceva și încă ceva. Mi-ar plăcea să fiți alături de mine – aici, în colțul de lume în care scriu despre comunicarea relațională și despre cum trăiesc tot ceea ce scriu, în viața de zi cu zi.
