Prea ocupată să mă îndrăgostesc pentru a mai avea timp și de altceva. Prea ocupată să mă echilibrez, să fiu disponibilă, în regresie unui nou-născut și în mișcare, verbalizare și joacă, unui (aproape) preșcolar. Și alternând aceste stări într-un mod de care nu m-aș fi crezut (neapărat) capabilă și cu o așa viteză. Și doar cine trece prin asta știe despre ce vorbesc…
Până atunci, el este noul băiețel din viața mea, de care m-am îndrăgostit iremediabil atunci când i-am văzut prima dată ochișorii abia mijiți la lumină. Atunci când am simțit cel mai frumos și pur miros de copil, abia ivit de la căldurica pântecului meu. Și este … perfect, așa cum este el.
Și da, iaca au trecut aproape 3 săptămâni, ca o clipă… Și simt că parcă ar fi fost dintotdeauna cu noi. Să fii fericit Iancule mare!