Luna martie mi-a adus ceva foarte important – am ajuns la workshop-ul pilot al Otiliei Manteles – Listening Partnership, al celor de la Hand in hand parenting. Sper ca Otilia să-și ia patalamaua (cum se zice) și să facă aceste întâlniri cu cât mai multe persoane, pentru că sunt necesare. Este o schimbare de mentalitate și o modalitate prin care părinții se ajută între ei pentru a fi părinți mai buni (dar și oameni mai buni). După 6 săptămâni și 6 întâlniri simt că ceva s-a schimbat în mine. După cum mă știu (și de abia acum realizez, în timp ce scriu) am nevoie de ceva timp să se sedimenteze toate câte le-am aflat și să se așeze toate câte am înțeles. Eu sunt o fire destul de nerăbdătoare (poate chiar cam prea nerăbdătoare) dar în sfârșit am înțeles și eu care este ritmul meu, de ce îmi este greu să fac un lucru când m-aș fi așteptat deja să-l stăpânesc cu succes. N-aș vrea să par nerecunoscătoare sau să dezamăgesc în vreun fel pe cea care a investit timp și multă energie și multe emoții în acest workshop dar pur și simplu ritmul îmi dictează și vreau să-l accept. De ce se lasă toate astea mai greu peste mintea mea și peste obiceiurile mele nu știu, dar se lasă iar eu trebuie doar să le las.
Pentru că mi-a cerut feedback și eu parcă am dat bir cu fugiți m-am gândit să vă povestesc și vouă despre ce e vorba, poate că Otilia va mai schimba, adapta cursul după această experiența cu noi, dar pot să dau puțin din casă.
Listening Partnership se bazează pe ideea că fiecare om este bun și minunat și ia deciziile care trebuie, numai dacă are parte să fie ascultat. Ascultat astfel încât să își descarce durerea originară (din copilărie, adolescență sau de la maturitate). Cu toții avem povești dificile din copilărie prin care am trecut. Procesul din Listening Partnership este că primești atâta atenție și căldură de la ascultătorul tău, încât începi să te simți în siguranță, povestești despre tine și începi să retrăiești lucrurile dureroase. O traumă poate fi depășită dacă este retrăită acum, la maturitate, cu ajutorul unui ascultător cald, empatic.Pe masură ce noi ne vindecăm, suntem mult mai OK, mai capabili să interacționăm cu copiii noștri. Iar ei simt această disponibilitate a noastră, simt că s-a făcut niște loc în creierul mamei și “profită” de acest nou spațiu ca să își verse durerile proprii. De aceea poate situația acasă cu copiii poate deveni pentru o perioadă un pic mai grea.Acesta e procesul care se întâmplă cu noi în timpul Listening Partnership.
De la ce am plecat și la ce am ajuns să trăiesc în aceste întâlniri…
M-am dus la prima întâlnire doar pentru că știam că orice aș face cu Otilia va fi ceva frumos și folositor. Nu am înțeles cât de adânc puteam să intru în sufletul meu, cât de mult trebuia să sap, să recunosc, să scot la iveală și cât de mult trebuia să am încredere.
În cele 6 întâlniri am discutat despre emoții și cum lucrează ele, despre timp special cu copilul, despre joaca terapeutică, despre plâns (al lor și al nostru), despre frici și despre limite, dar mai ales despre cum să te asculți, cum să te ajuți (de la părinte la părinte).
Mi-a fost greu să mă deschid (și eu care mă consideram o persoană foarte deschisă), mi-a fost greu să vorbesc despre emoții, despre situații, despre furie, neînțelegere și nevoile mele (atât de adânc îngropate, uitate sau ignorate). Dar mi-a plăcut că nu m-am simțit în niciun moment presată să o fac, nu m-am simțit ciudat când nu am fost prea deschisă sau când mi-a fost teamă sau chiar când am plâns. Sunt unele lucruri despre care nici nu îmi amintesc, nu-mi amintesc despre ce am vorbit, ce am scos la suprafață sau pe care le-am jelit dar știu sigur că m-au liniștit, că m-au așezat, că mi-au dat încredere, că m-au făcut să mă privesc în față, să mă ridic. Și sper că prin ascultarea mea am reușit să fac puținul acesta și pentru cele care erau acolo și care făceau aceiași pași ca și mine, mai lent sau mai rapid… Și pentru toate aceste îți mulțumesc Otilia și știu că va veni și momentul în care voi pune mâna pe telefon și voi suna la una dintre cele care au fost acolo și vom relua obiceiurile frumoase pe care le-am început într-o frumoasă zi de martie.
Până atunci, urmăriți blogul Otiliei – Joc și emoții – să vedeți ce mai pregătește (minunata conferință a lui Michael Thompson, de exemplu), ce cursuri sau workshop-uri mai ține în perioada următoare. Dar în primul rând vă recomand să citiți blogul ei pentru că vorbește cu atâta modestie și seninătate despre lucruri care ni se întâmplă tuturor.
Sursa foto Pinterest
Sa stii ca mi-au dat lacrimile tare de tot! nu stii cat iti sunt de recunoscatoare pentru ce ai scris aici! nu stiam ca o sa faci asta! stiu sigur ca si cei de la Hand in Hand Parenting apreciaza tare ce ai scris despre ei aici! Multumesc mare!
Sper ca lumea sa inteleaga cat e de fain (si chiar de necesar) si sper sa gasesti si tu toate resursele (mai ales de timp) sa faci asta si pentru alti parinti 🙂 (ca sa nu zic doar mamici… dar nah… intai mamicile). Te imbratisez si eu!