Nu-i așa că:
– vă gândiți că voi doi nu ați mai apucat să aveți o conversație de 5 minute neîntreruptă de chițăieli, plâns, râs, tornadă de cuvinte, povești, cerințe, palme peste față etc?
– nu mai apucați să discutați și altceva în afară de: cine duce și cine ia săptămâna asta de la grădiniță, cine cumpară, cine plătește, cine rezolvă?
– pupicii furați pe ascuns sunt prea scurți și prea puțini și că tânjiți după o îmbrățisare lungă lungă, fără să vă escaladeze cineva și să se strecoare printre voi?
E frumos să ai un copil fericit, sănătos, super activ, drăgăstos care să facă toate lucrurile frumoase pe care le face un copil și nu e atât de plictisitor să apuci 3 minute pe zi de împărțit sarcini, responsabilități sau negociat timp liber. Dar chiar este nevoie de timpul acela special pe care ți-l dorești atât de mult cu soțul/iubitul/partenerul-tau-de-fiecare-zi. Să fie doar timpul vostru. Doar al vostru și numai al vostru. Și al nimănui altcuiva.
De ce îmi dau întâlnire cu soțul în oraș
Pentru că îmi place liniștea dintre noi atunci când ne punem la un pahar de vin.
Pentru că îmi place să stăm față în față și să mă simt ca la 18 ani când ne țineam de mână peste masă.
Pentru că înainte de a fi părinți sau furnizori (de venituri, mâncare, curățenie etc) am fost iubiți, am fost prieteni, am fost parteneri de orice.
Pentru că este prietenul și iubitul meu și nu alt copil de care trebuie să am grijă.
Pentru că vreau să știe că sunt acolo să-l ascult, să se poată deschide, să-mi povestească visele lui, să ne facem planuri cincinale împreună.
Pentru că după fiecare perioadă aglomerată, agitată, stresată, observăm câte ceva nou la fiecare dintre noi, vedem lucruri care până atunci nu le-am văzut, pentru că ne schimbăm și avem nevoie de reacomodare și re-cunoaștere. Și asta înseamnă că și relația noastră se schimbă, nu numai noi.
Pentru că uneori este nevoie de un plâns sau de o ceartă sau doar de ascultat pentru a putea vindeca emoții apărute și poate îngropate (căci nu ai când să le exprimi, doar trebuie să faci o mie de lucruri pe oră).
Pentru că este nevoie câteodată să te intorci de acolo de unde ai plecat pentru a vedea ce drum lung ai parcurs.
Pentru că două ore de conversație neîntreruptă poate să facă minuni pentru o săptămână întreagă.
Pentru că îmi place să ieșim la prânz împreună, să furăm din când în când, câte o oră în timpul zilei și pentru că îmi place să beau un pahar de vin, într-un loc cu muzică jazz, seara.
Voi cum faceți să supraviețuiți responsabilităților zilnice și să vă reconectați cu cel care vă însoțește în această minunată călătorie?
