Cum să ții o dietă și chiar să o ții? De fapt, cum să vrei să-ți schimbi stilul de viață pentru că vrei, pentru că simți că așa trebuie pentru tine. Și totuși ceva să te tot tragă înapoi?
Din luna martie (a.c) am intrat într-o schimbare. Schimbarea a început de fapt înainte de Revelion, când mi-am tuns părul (dar asta este o altă poveste). Apoi lucrurile au început încetișor să se miște. Prima dată am luat contact cu yoga gym, apoi am înțeles un pic, că oricâte diete aș ține, nu aș reuși să slăbesc (sau cel puțin pe termen lung spre fooooarte lung) dacă nu rezolv și câteva chestiuni emoționale.
Nu e ușor să trăiesc cu mine însămi. Deși întotdeauna mi-a plăcut să fiu în pielea mea, chiar de când eram mică (nu am amintiri sau nostalgii, cum că îmi doream să fiu băiat sau altcineva…), deși nu mă plictisesc niciodată când sunt singură (de fapt îmi place de multe ori să fiu singură), câteodată statul ăsta cu mine îmi provoacă niște sentimente foarte ciudate: parcă mă autosabotez. Este ceva în mine care nu vrea să mă lase să fac ceea ce aș gândi și simți să fac. Și lucrul acesta se vede cel mai bine și mai bine atunci când vine vorba de mâncare.
De când s-a născut domnișoara noastră s-au schimbat multe lucruri. Da, m-am schimbat mult, atât de mult încât nu mai țin minte cum eram înainte. Dar totuși ceva a rămas înăuntru, nescos la lumină, nevindecat. Și asta s-a văzut în felul în care mâncam, în modul în care mă îngrijeam. În toate emoțiile pe care le “înghițeam” odată cu cartofii prăjiți, în toată oboseala pe care încercam să o ușurez atunci când la miezul nopții mâncam jumătate de pâine cu unt…
Recunosc că n-aș fi reușit să ajung la un nivel de conștientizare și chiar slăbire sănătoasă (în limbaj medical ar fi: să se reducă FAT-ul, nu numai masa musculară) dacă nu o întâlneam pe Olivia de la Crud și sănătos, care avea să mă zdruncine puțin dar să mă și susțină bine de tot.
Primul șoc l-am avut atunci când am ținut primul jurnal alimentar. Experimentul a fost foarte interesant: într-o săptămână am notat conștiincioasă tot ce am mâncat, ce am băut, la ce ore, cam în ce cantități etc. Și a fost un mare mare șoc. Realizam că este un haos în alimentația mea dar până nu vezi scris negru pe alb parcă nu îți vine să crezi.
Ce-am făcut imediat după asta? Am devenit groaznic de dornică să slăbesc. Repede. Imediat. Instantaneu. Să schimb tot, să fac totul odată. Normal că mă păcăleam singură. Aveam să-mi dau seama de asta nu foarte târziu când eforturile mele erau din ce în ce mai mari iar rezultatele păreau să nu mai apară. Și acum, după aproape 5 luni de zile de când am hotărât că îmi voi schimba alimentația, stilul de viață, că voi face și voi drege… tot îmi este greu. De aceea cred că atunci când ai o schimbare atât de importantă de făcut, ea trebuie susținută din mai multe părți: alimentație, sport, meditație/rugăciune, vindecare emoțională, susținere din partea celor din jurul tău, îndrumare de la cei cu experiență (indiferent de domeniu).
Când vine vorba de alimentație, părerile sunt foarte împărțite, la fel ca în multe alte cazuri…depinde de alegerea fiecăruia, de compatibilitatea cu un anume stil (alimentar), de concepțiile de viață ale fiecăruia. Recunosc, ca și în multe alte cazuri (domenii) am mers pe ceea ce simțeam, ce îmi spunea mie cineva din interior. Eu nu prea sunt genul documentarist dar ceea ce am citit și/sau trăit și a rezonat cu principiile mele, am încercat să aplic în viața mea (și a familiei mele). De aceea nici nu vreau să dau vreo rețetă sau sfat.
Ca urmare a tuturor acestor stări, informații sau înclinații am renunțat la carne (mai puțin pește) de vreo 11 ani, iar Ioana nu a gustat carne până acum (și nici nu își dorește, așa cum singură spune). Am hotărât să renunț și la zahăr (deși mai este ascuns prin diverse locuri, chiar și într-un gem ecologic făcut de mama personală). Iar acum tendința este să renunț și la lactate. Aceasta este alegerea mea.
Procesul de schimbare durează. Pe lângă toate aceste lucruri, am învățat să “călesc” legumele fără ulei, să renunț la pâinea din comerț sau la prăjeli, să fac dulciuri raw, să simt gustul tăițeilor din dovlecei și mai ales să combin corect alimentele, astfel încât să pot să slăbesc. Pentru că oricât aș trâmbița eu că vreau să mănânc sănătos, gândul meu ascuns este să slăbesc, este să mă simt bine în pielea mea, este să mă mișc ușor și să port hainele pe care mi-aș dori să le port etc. Mda, poate cam superficial, dar asta e realitatea acum.
În toată nebunia asta de schimbare a alimentației am introdus și ceva care m-a ajutat și mă ajută în continuare. Și anume câteva superalimente. Am înlocuit diversele alimente pe care le consumam la micul dejun (nu prea sănătoase, după cum aveam să-mi dau seama) cu un smoothie/shake super nutritiv și chiar sățios, la care am adăugat în primul rând pudra de spirulină. Despre avantajele acestor smoothie-uri scrie și Olivia pe blog. Am ezitat vreo două săptămâni să pun spirulină în smoothie din cauza gustului ei (nu foarte plăcut, ce-i drept) pe care totuși am învățat să-l domolesc cu banană și miere. În plus, mi s-a spus că o să mă obișnuiesc cu gustul, să o iau treptat, puțin câte puțin și chiar așa a fost. Acum nici nu-mi mai văd dimineața fără sucul meu verde verde. Recunosc că principalul motiv pentru care am perseverat cu spirulina au fost cuvintele: spirulina este antrenorul tău personal, care te ajută să topești grăsimile. Atenție: spirulina are și contraindicații, așa că nu luați decât după ce vă sfătuiți cu un specialist. Apoi, tot la indicațiile dragei de Olivia am început să beau în fiecare zi un super cocktail cu câteva superalimente care aveau să fie un ajutor în sistemul endocrin, pentru reglare hormonală, imunitate și pentru slăbit.
Pe lângă toate efectele acestor plante minune, despre care vă voi vorbi pe îndelete altă dată, pot să vă spun ce efect au avut asupra mea, cam după o lună și jumătate de folosire intensivă: am început procesul de dezintoxicare detoxifiere (interesant – am scris inițial dezintoxicare când trebuia de fapt detoxifiere, dar cred că gura mea adevăr zicea), care a continuat vreo 2 luni, timp în care am fost răcită aproape toată perioada, am avut stări de la nervozitate, de somn intens sau amețeli și m-au încercat tot felul de sentimente, care de care mai urâte. Apoi totul a devenit mai liniștit. Detox-ul încă e în lucru, stările nasoale au mai dispărut. Pierderea kilogramelor continuă (cam lent, după părerea mea, ok după părerea specialistului, care mă asigură că totul este așa cum ar trebui să fie, în ritmul meu). Acum am revenit mai în forță în sfera toxinelor emoționale, pe care trebuie să le scot, să scap de ele (și să nu mai fug de emoțiile îngropate, încă din copilărie chiar). Am revenit în sfera poftelor, a oboselii, a nevoii de a mânca (orice) ca să mă relaxez după o zi lungă (începută la 6 dimineața) și plină (de lucru, de joacă, de alergat, de crize de nervi, de plânsete, de… de…).
Așa făceam și înainte. Timp de mai mulți ani. Îmi aduc aminte de ultimii 3 ani jumătate dar sunt sigură că făceam asta și înainte să se nască Ioana, chiar dacă “problemele” erau altele. Și apoi încerc să mă iert pe mine pentru graba pe care o manifest. Cum să se ducă în câteva luni ceea ce am implementat ani de zile, cu o vârtoasă conștiinciozitate, aș putea zice…?
Poate că trebuie să trec într-o altă etapă, poate că mai trebuie să fac ceva, astfel încât schimbarea (inclusiv slăbitul) să nu devină o corvoadă, să nu îl simt apăsător. Am nevoie să-mi redescopăr bucuria de a face toate aceste lucruri. Fără bucurie nu iese nimic. Nici mâncarea și nici slăbitul, asta e clar…
Voi ați început vreo schimbare (ca să nu-i zic dietă sau regim) și ați reușit să o duceți până la capăt? Sau ați reușit să v-o însușiți? Ați reușit să faceți asta cu bucurie, să simțiți că asta este într-adevar ceea ce trebuie să faceți și acum vă vine firesc, ușor? Dacă da, please share your thoughts!
Dacă doriți să vedeți ceva interesant, vă las aici un film despre Mâncarea care contează
Acesta este primul documentar care m-a impactat si mi-a deschis ochii in directia unei alimentatii echilibrate, am facut cunostinta cu David Wolfe, cu Charlotte Gerson si cu intreaga echipa de medici nutritionisti, care incearca sa trateze oamenii cu nutrienti 100% naturali, iar nu cu pumni intregi de pastile… (Doctor Olivia Langa)
Sursa Rawfullyorganic.com, Pinterest & arhiva personală
