Scriam despre rușine și vină, cum merg ele mână în mână, cum apar încă din fragedă bebelușie (dacă pot să spun așa). Că vorbim de vină, că vorbim de culpabilizare sau autoculpabilizare, sentimentele acestea sunt unele dintre cele mai nocive pe care le putem trăi în viața noastră (de copilărie sau de vârstă adultă). Sunt cele mai corozive și mai distructive. Scad energia de viață, stima de sine, respectul de sine și dau naștere la altele la fel de distructive în relațiile noastre.
Tu ești de vină…Tu ești vinovat!…, Din cauza ta…Tu mă faci să mă simt… sau … Numai eu sunt vinovată pentru…, Din cauza mea se întâmplă asta… etc.
Culpabilizarea este unul dintre elementele (de bază) ale unui sistem anti-relațional (alături de amenințări: dacă nu faci asta sau aia, ai să vezi tu ce o să ți se întâmple, alături de descalificări: ești un nimeni, ești un incapabil, tu nu prea ești eficient, habar nu ai nimic, nu ești în stare…, injoncțiuni: tu trebuie să faci asta, nu tu trebuie să… trebuie să fii tare, nu trebuie să îți fie frică etc).
Vă sună cunoscut? Nu-i așa că este ceea ce folosim zi de zi, în toate relațiile noastre? Nu-i așa că nici nu ne-am dat seama cât de des folosim aceste cuvinte în relațiile noastre?
Cred (și eu) în puterea relațiilor dintre oameni și mai cred că înainte ca această putere să fie una constructivă, folositoare, vindecătoare, relațiile au nevoie să fie armonioase (sau cât se poate), să fie curate, energice, vii. Pentru asta avem nevoie să știm cum să avem astfel de relații și după ce le avem cum să lăsăm puterea lor să ne ajute să creștem, în toate aspectele vieții noastre.
Pentru a putea avea puterea de a recunoaște atunci când o relație funcționează sau este toxică, pentru a putea avea puterea de a face o schimbare acolo, avem nevoie să arătăm (nouă sau altora) ceva foarte intim și foarte greu de arătat (poate cel mai greu): că suntem vulnerabili. Că putem fi atacați acolo, că avem o slăbiciune, că avem un punct sensibil. Capacitatea de a arăta vulnerabilitate, mai ales în fața copiilor și de a-i învăță că toți oamenii se confruntă cu asta, arată un mare curaj și o mare asumare a responsabilității. Nu e ușor să îți expui fricile sau cele mai adânci temeri, nu e ușor să vorbești despre traumele care au lăsat urme adânci în tine. Și ne este greu pentru că toți au avut un cuvânt de spus despre cum ar trebui (!!) să ne simțim, să gândim, să acționăm. Atunci când ne-a fost teamă de monstrul din dulap ni s-a spus că e o prostie și că nu există așa ceva. Atunci când am plâns că ne-am julit genunchii ni s-a minimizat suferința: bine că nu ți-ai rupt piciorul și…lasă, că trece, eh, ce e, doar o julitură, ce te vaiți din atâta lucru. Și încă și mai multe din acestea. Am putea scrie caiete întregi de astfel de cuvinte, invalidări, devalorizări și câte și mai câte. Nu vreau să aduc o critică nimănui și nici să ne îngropăm capul în pământ de rușine (!!!) ci să ne asumăm ceea ce am primit, trăit și ceea ce dăm și noi mai departe (de câte ori nu am făcut-o, conștient sau nu) și să vindecăm toate acestea. Să oprim valul de toxicitate care ne inundă relațiile și să le dăm sanșa să fie așa cum ne dorim cu adevărat.
Cred cu tărie că suntem cu adevărat fericiți atunci când avem relații fericite (în primul rând cu noi înșine și apoi cu cei apropiați).
Vulnerabilitate nu se expune pe la fiecare colț (și nici nu este recomandat să faci așa ceva) dar nici nu se înghite cu pastile. Vulnerabilitate ne arată că avem ceva de vindecat acolo, că avem ceva sensibil, prețios.
În loc de concluzie
Vreau să vă fac o invitație: să vă gândiți la ce înseamnă relațiile din viața voastră, la cum le vedeți voi, la ce vă aduce bun sau mai puțin bun, o relație. Să vă uitați acolo, adânc în voi și să vedeți ce se întâmplă în relațiile cu cei pe care îi iubiți (parteneri de cuplu, proprii părinți sau copii).
Și mai departe, vă invit să fiți atenți la ceea ce spun doi oameni care și-au unit forțele (încă o dată) pentru a face o revoluție a relațiilor în România: Otilia Manteles & Gaspar Gyorgy. În data de 10 octombrie vor vorbi despre ”Puterea relațiilor. Călătoria de la vină către vulnerabilitate și vindecare”!
